Un MC al poeziei româneşti

Sorin Gherguţ revine cu un nou volum de poezie după treisprezece ani. Poetul e gata oricând să-şi dea sieşi o replică sau să parafrazeze un vers celebru, să facă glume şi glumiţe lirice, dar este şi un elegiac, un profet blazat al propriului destin.

Poemul se cheamă „La sud de Reno": „Aştept să dispar nu fac nimic, sunt nimicul, sunt tot, sunt ceva sunt nimeni, sunt cineva, sunt un gând al meu cu privire la iubita mea sunt ce se vede pe ecran: o mâna care trage din raft un volum de Ştefan Agopian: Tache de Catifea, o mână mişcând un volan pe-o şosea dintr-un stat american.// Apoi sunt un cui şi aştept să dispar în palma oricui sau în tâmpla cuiva// (sau într-o roată a unui camion, a unei biciclete chiar -/ ca în «La sud de Reno» de Mark Rezyka în care eroul aruncă/ cu lopată cuie pe drum ca să poată să stea/ de vorbă cu cineva - schimbându-i roata - cu cineva care să-l creadă mai bun/ şi nu idiot cum îl ştiau cei de la el din cătun)// a) *text lipsă*// b) va urma // . . .".

Entertainment cu metafizică

Rând pe rând, dar deseori în aceleaşi poeme, Sorin Gherguţ este un comedian intello-parodic, plin de (auto)ironii şi zeflemitor, gata oricând să-şi dea sieşi o replică sau să parafrazeze un vers celebru, predispus la citate, intertexte, note de subsol („reziduuri" ale tradiţiei, din literatură, filosofie, cultură pop sau folclor urban) şi alte glume şi glumiţe lirice, face calambururi, limerick-uri, happeninguri grafico-textuale etc. -, dar este şi un elegiac, un profet blazat al propriului destin care-şi face testamentul, fără a renunţa însă la frivolităţi. Alteori, poetul joacă cartea oboselii şi a confuziei, este redundant sau ilizibil, repetitiv şi pisălog. Ceea ce pare a fi greşeală, obstrucţie, poem închis sau neterminat este însă parte dintr-o structură mai amplă a tatonării, a aproximării şi indeterminării.

Din acest punct de vedere, „Orice" este un vast poem aglutinant cu o structură simfonică: cu „uverturi" şi părţi de dimensiuni variate cărora le este precizat ritmul („molto vegetabile", „poco reciclabile"), cu teme principale, dezvoltări, pauze şi reveniri, cu refrene, rime interioare şi ruperi de ritm. Există multă muzicalitate în cadenţa acestor versuri, unele „rupte" sau „lungite" doar din raţiuni de rimă şi aliteraţie, iar această muzicalitate a limbajului vine, de fapt, dinspre arta parlato a MC-iilor.

Ceea ce pare minimalism este, de fapt, o formă de camuflare a sensului în banalitate, concizie şi umor. Teme(ri)le şi întrebările sale - despre moarte, existenţă, identitate, anxietate, timp, voinţă, fragilitate - fac din această poezie o căutare de sens concomitent cu persiflarea/distrugerea lui. Sorin Gherguţ scrie o poezie metafizică plină de umor, el spune glume şi pune pe gânduri, căci există o doză de deficit, dramatism, disperare şi chiar extenuare existenţială sub stratul ludic şi găsim multe formulări conceptuale sub aparenţa inocenţei şi a ironiei.

Ludic şi ironist însă şi vag nostalgic, parodic, dar mai ales grav, placid însă obsesiv şi anxios, Sorin Gherguţ dă impresia că improvizează cu uşurinţă în măsura în care şi elaborează poemele sale frivol-metafizice unde reciclează „foneme, lexeme, sintagme, propoziţii" pentru a găsi forme inedite de mirare, pentru a deschide noi posibilităţi de interogare a existenţei şi de a-(ş)i camufla deficitele.

Inovatoare, originală, unică în felul ei, „Orice" este o carte deopotrivă despre condiţia poeziei captive între descendenţă&influenţă şi despre tragiludicul vieţii; dar, mai ales, ni-l dezvăluie pe Sorin Gherguţ drept unul dintre cele mai interesante personaje din literatura noastră.

Info

Orice (uverturi & reziduuri) de Sorin Gherguţ
Editura Pandora M, 2011