Topîrceanu, citit de Andrei Pleşu

Lectura inconfundabilă a lui Andrei Pleşu scoate maximum de efecte din poemele nostalgic-ludice ale autorului „Baladelor vesele şi triste”. Andrei Pleşu a selectat 24 de poezii din opera lui Topîrceanu: „Balada unei stele mici”, „Bacilul lui Koch”, „Balada chiriaşului grăbit”, „Tristeţi provinciale” ş.a.

Dacă tot am scris săptămîna trecută de Arghezi, iată un fragment parodic celebru după „Blestemele” argheziene publicat de Topîrceanu în volumul de mare succes „Parodii originale” (1916), volum de debut ce va cunoaşte nu mai puţin de patru ediţii în timpul vieţii poetului:

„Uşure, prin leşia dimineţii,/ La ceasul cînd se iscă precupeţii,/ Am fost lovit din trecere o babă/ Ce se ivise-n calea lumii, slabă./ Gîndul, rămas în urma mea,/ O a ghicit zicînd pre ea:/…/ Pe tine, jivină de mare valoare,/ Te blestem s-adormi de-a-n picioare/ Şi cînd vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,/ Să-ţi fete un şoarece-n palmă./ La fund, călimara aproape uscată/ Să aibă şi-o muscă-necată/ Şi, stropi de cerneală zvîrlind pe hîrtie/ Peniţa crăcită să nu vrea să scrie./ Un dinte să-ţi crească, de cremene lungă/ Întors către lume să-mpungă,/ Iar altul, de cocă şi moale, atins,/ Să-l simţi că te doare-ntr-adins.../ La urmă, o droaie de tipuri nefaste,/ Profund imbecile şi vag pederaste,/ Să-ţi strîmbe-n neştire ţinuta şi graiul,/ Şi-n uliţi să crească alaiul/ Vîrtej petrecîndu-te-n cale/ Păcate, măscări, osanale./ Iar tu, piază rea,/ Nu te depărta/ De prin preajma sa./ Dă-i în ochi albeaţă,/ În păr mătreaţă,/ În nas roşeaţă,/ În inimă un ceas rău,/ În piept o scoabă/ Şi-n pat o babă./ Fă din el păpuşe,/ Să-l strivească-n uşe/ Fată jucăuşe:/ Să-i smulgă urechea şi ţîţele/ Să-i curgă prin coate tărîţele,/ Stuchi-l-ar mîţele!”.

Un minor esenţial

Cel mai celebru poet al epocii sale şi poetul preferat al lui Nichita Stănescu, G. Topîrceanu (1886-1937) este, astăzi, aproape uitat. Sergent în războiul balcanic din 1913, director al Teatrului Naţional din Chişinău, laureat al Premiului Naţional de Poezie (1926), membru corespondent al Academiei Române, G. Topîrceanu - ca şi Minulescu, poet afin - este considerat un minor cu umor.

Contemporan cu marii poeţi modernişti, dar fără a se încadra în vreun curent anume (muzical precum Şt.O. Iosif, descriptiv ca Pillat), poet al oraşului, scriind balade sentimentale (auto)ironice şi umoristice în rimă despre micul cotidian, natura la ţară, despre personaje, sentimente şi mofturi citadine, Topîrceanu a fost considerat de Călinescu un fel de rapsod sentimental-anecdotic ingenios: „Niciodată aşa de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet”.

Topîrceanu rămîne un minor inteligent extrem de agreabil (umorul lui s-a păstrat inalterat), genul de poet reconfortant la a cărui poezie ca o plăcere vinovată te dedai în momente de plictiseală sau lene spirituală. Iar lectura inconfundabilă a bonomului Andrei Pleşu scoate maximum de efecte din poemele nostalgic-ludice ale fostului student la Drept care debuta în revista umoristică „Belgia Orientului”.

Îi cedez finalul lui Andrei Pleşu, cel care a şi selectat poemele: „Topîrceanu a fost una din voluptăţile literare ale adolescenţei mele. Un perfect dozaj de mesteşug, emotivitate şi ironie, rezumat graţios al unei Românii belle-epoque, aşa cum îmi place să mi-o imaginez: cu răgazuri civilizate, îndrăzneli citadine şi candori rurale.

Se spune, mereu, că poezia lui Topîrceanu este minoră. Se poate. Dar există un minorat sfîşietor al fiecărui fragment de viaţă, dacă îl privim pe fundalul monumental al celor două-trei evenimente majore de care nu scapă nimeni. Majoră cu adevărat e, în fond, numai moartea. Restul e zbaterea minoră a cotidianului, materia trecătoare a unei trecătoare umanităţi. Cu alte cuvinte, restul e Topîrceanu…”.

Info

El major şi ea minoră de George Topîrceanu (audiobook)
Lectura: Andrei Pleşu
Editura Humanitas Multimedia, 2008.