Testamentul lui Winnetou

Testamentul lui Winnetou

Al treilea volum al romanului „Winnetou“ se distribuie mâine, împreună cu „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Povestea lui Winnetou şi Old Shatterhand continuă cu aventurile pe care cei doi le trăiesc pe urmele ucigaşului lui Inciu-Ciuna şi a lui Nşo-Nşi, banditul Santer, dar şi a escrocului Gibson.

Pe fundal, Karl May schiţează conflictul dintre Nordişti (cei care militau pentru abolirea sclavagismului şi pentru angajarea oamenilor liberi în industrie şi producţie) şi Sudişti (marii proprietari de plantaţii şi de bumbac, care doreau să păstreze regimul de exploatare a sclavilor).

Mai mult, autorul îşi trece eroii dincolo de graniţă, în Mexic, unde noul preşedinte de origine indiană, Benito Juarez, se luptă cu francezii care-l susţin pe Împăratul Maximilian.

După ce scapă de pe un vapor care se scufundă şi-şi pierde toţi banii în naufragiu, Old Shatterhand se angajează ca detectiv şi pleacă în căutarea lui William Ohlert. Acesta este fiul unui bancher, fugit de acasă cu escrocul Gibson, un răufăcător ce-l folosise pentru a ridica sume mari de bani din unele bănci americane.

Ameninţaţi cu moartea de câţiva membri ai temutului Ku Klux Klan, organizaţie secretă ce lupta cu înverşunare împotriva nordiştilor şi împotriva ordinii instaurate după Războiul de secesiune, Old Death şi Old Shatterhand le dau o lecţie bandiţilor, jucându-le un renghi pe cinste.

Între timp, indienii comanşi dezgroapă securea războiului împotriva lui Juarez şi atacă o tabără apaşă, ucigând, jefuind şi luând ostatici.

Pipa  păcii

Albii îl întâlnesc pe Avat-Vila (Marele Urs), fiul căpeteniei comanşe Biberul Alb, pe care Old Death îl salvase odată de la moarte. Tânărul îi tratează cu suspiciune şi cu mândrie, dar este înfrânt de curajul bătrânului westman care îl provoacă şi-l obligă în final să fumeze pipa păcii cu ei - legământul sacru de pace şi prietenie între indieni, ce nu poate fi rupt. 

Ajuns la hacienda lui Atanasio, un alt partizan al lui Juarez, Old Shatterhand îl găseşte pe Inda-Nişo (Omul bun), un sol apaş rănit care reuşise să fugă din fortul Inge. Preveniţi de Gibson de prezenţa apaşului la hacienda, comanşii vor să atace ferma. Dar cei doi westmani destoinici reuşesc printr-un şiretlic să-i convingă că apaşul nu se află acolo.

„Răzbunarea“ apaşilor

Mai mult, Old Death le impune respect indienilor şi invocă iar prietenia sa mai veche cu Biberul Alb. El reuşeşte să-l convingă pe şeful comanş că Gibson şi ceilalţi albi cu care a fumat calumetul (pipa păcii) l-au minţit şi că sunt de fapt partizani ai lui Juarez, deci duşmani.

Înainte de a pune însă mâna pe escrocul Gibson şi pe tânărul Ohlert, tabăra comanşilor este atacată de apaşi, iar trădătorii albi reuşesc să scape. Biberul Alb este ucis de Winnetou, care pătrunde singur între duşmani. Deşi superiori numeric, comanşii sunt încercuiţi şi nevoiţi să se predea.

Winnetou, nobila căpetenie a apaşilor, le cruţă viaţa comanşilor, deşi aceştia le omorâseră câţiva războinici. Din cuvintele sale adresate lui Old Death, răzbate din nou revolta unei rase pe cale de dispariţie, supusă unui destin nedrept, dar implacabil: „Oare pe noi ne iartă creştinii? Şi, la urma urmei, pentru ce să ne ierte când ei sunt aceia care ne cotropesc pământul? ...Toată lumea ţipă că omul roşu e un sălbatic şi nu merită cruţare, că nu va învăţa niciodată ce înseamnă cultura şi de aceea trebuie nimicit. Oare purtarea voastră dovedeşte că aveţi ceea ce se cheamă cultură?”

Bătrânul Old Death se „spovedeşte” prietenului Old Shatterhand, dezvăluindu-i povestea cutremurătoare a vieţii sale, nelegiuirile şi durerile unei conştiinţe măcinate de regrete. Astfel se încheie misiunea de detectiv a lui Old Shatterhand. Nu şi aventurile prin care trec cei doi fraţi de cruce. Drumurile lor se intersectează din nou cu cel al ucigaşului Santer, iar deznodământul se apropie.