Tatuaj & "genitale"

Orice cititor cu pretenţii se va simţi tras pe sfoară de ambalajul atât de promiţător al cărţii. Scris la 19 ani de o puştoaică fără şcoală, recomandat de Ryu Murakami şi premiat cu cel mai prestigios premiu literar japonez, acest roman submediocru indică o posibilă derivă a literaturii japoneze contemporane.

Să o urmărim pe Lui, protagonista romanului, povestind despre iubitul ei, Ama, într-una din primele scene ale cărţii: „Cînd Ama rîde, capătă o expresie încordată şi dezordonată. Poate pentru că, atunci cînd deschide gura, inelul din buza de jos pare să-i cadă.

În sinea mea credeam că punkiştii de genul lui Ama fumează marijuana tot timpul şi duc o viaţă dezlănţuită, plină de party-uri, dar se pare că nu chiar toţi sînt aşa. Ama era întotdeauna amabil şi din cînd în cînd spunea chestii gingaşe, care pur şi simplu nu se potriveau cu înfăţişarea lui.

Ama m-a sărutat atît de lung pe gură, încît aproape mă plictisisem, cu limba de şarpe, mi-a lins de jur-împrejur inelul din limbă. Simţeam o durere ascuţită care făcea să-mi tremure adîncul corpului, dar senzaţia era deja plăcută... «Pot să-mi dau drumul?» Vocea chinuită şi dezlînată a lui Ama plutea în văzduh. Am închis ochii şi am dat încet din cap. Ama a ieşit din mine şi a ejaculat pe genitalele mele.

Of! «Hei, nu ţi-am spus să ejaculezi pe burtă?» «Scuze! Timing-ul nu a fost...», a spus Ama cu regret şi mi-a întins cutia cu şerveţele. Ama ejaculează întotdeauna pe părţile mele genitale. Şi urăsc cînd mi se înăspreşte părul pubian. Aş fi vrut să pot adormi după sex, dar, din cauza lui Ama, trebuia să fac întotdeauna duş. «Dacă nu ştii să ejaculezi pe burtă, n-ai decît să foloseşti prezervativ.» Ama a privit în jos şi s-a scuzat din nou.

M-am şters puţin cu şerveţelul şi m-am ridicat.«Faci duş?» Vocea lui Ama era atît de însingurată, încît picioarele mi s-au oprit fără să vreau. «Da.» «Pot să fac şi eu cu tine?».”

Roman de liceu

Ama are, aşadar, o limbă de şarpe despicată la un atelier de tatuaj unde o duce şi pe Lui pentru acelaşi lucru. Numai că Lui mai vrea şi un tatuaj cu un dragon, pe care îl plăteşte în natură tatuatorului Shiba. Acesta se îndrăgosteşte de ea şi îl ucide pe Ama. În final, Lui rămîne cu Shiba. Acesta e marele roman al puştoaicei la modă din Japonia. „Decizia de a-şi tatua trupul o aruncă într-o lume în care trăirile sînt intense, în care violenţa şi sexul, consumate în exces, duc la poezie...

Dragoste & sadism. Cartea este un insight violent, dar plin de forţă literară, în cultura japoneză underground” – aşa sună textul promoţional de pe coperta acestei cărţi în care nu există cu adevărat niciun exces, sexul şi violenţa (puţină) nu duc la nicio poezie - poate la poezia ejaculării pe „genitale” -, dragostea şi sadismul apar în fraze de liceean blazat fără nici o „forţă literară”, iar „cultura japoneză underground” se reduce la un atelier de tatuaje şi la un personaj punkist. (Textul promoţional de mai sus ar fi întrutotul adevărat dacă el ar fi reprodus pe coperta romanului „Michelangelo electric” al Sarei Hall, un roman nominalizat la Booker Prize, tradus şi la noi acum vreo doi ani şi pe care vi-l recomand dacă vreţi să citiţi proză adevărată despre tatuaje-dragoste/sex-cultură-underground).

 Ca cititor cu pretenţii, atras de ambalajul atît de promiţător al cărţii, m-am simţit tras pe sfoară: citind acest roman mi-am irosit o oră şi jumătate din viaţă pe care n-o voi mai recupera niciodată. Promovarea unei cărţi atît de proaste îndreptăţeşte înfiinţarea unui Oficiu pentru Protecţia Cititorului.

Info

Hitomi Kanehara
Şarpe & cercel
Traducere din japoneză de Claudia Golea-Sumiya şi Haruya Sumiya
Editura Pandora M, 2008