Securitatea şi stilistica

Viaţa literară n-a fost cruţată de mâna lungă a Securităţii. Se poate chiar spune că a avut privilegiul nesolicitat al unei atenţii sporite.

M-am întrebat, nu o dată, de ce erau consideraţi scriitorii atât de periculoşi, încât să fie trataţi cu cea mai mare „grijă". În definitiv, ce rău puteau face ei regimului?

Singura explicaţie era aceea sugerată indirect de Vaclav Havel în extraordinarul lui eseu intitulat „Puterea celor fără putere": o societate clădită pe ideologie, adică pe cuvânt, nu are un duşman mai redutabil decât cuvântul, arma albă a scriitorului dintotdeauna. O societate, aşadar, care va fi distrusă la fel cum a fost creată.

Trei cazuri, dovedite de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, de scriitori care au colaborat cu Securitatea: Eugen Uricaru (sus), Ştefan Augustin Doinaş şi Nicolae Breban   Foto: Adevărul,  Lucian Muntean

Să adaug un lucru de care am devenit conştient ceva mai târziu. Reacţiile violente cărora le-a dat naştere dezvăluirea din ultima vreme a colaborării unora dintre scriitori şi Securitate m-au făcut atent la faptul, neluat de obicei în seamă, că folosirea cuvântului ca instrument, atât în „turnătorii", cât şi în operele literare, produce o înrudire vinovată între unele şi altele, înrudire care nu există între nicio altă meserie şi aceea a delaţiunii - căci meserie, şi încă una rentabilă, s-a dovedit, până la urmă, delaţiunea a fi.

Scriitorii-autori de delaţiuni se vor fi simţind, chiar dacă nu recunosc nici în sinea lor, mai vinovaţi decât oricare alţii de a fi obligaţi să se exprime prin acelaşi mijloc în „opere" atât de deosebite prin natura şi prin scopul lor. Nu am o explicaţie mai bună pentru ura lor faţă de cei care i-au dat în vileag.

Delaţiunile - opere literare

Cineva m-a bănuit că n-aş şti să citesc delaţiunile unor scriitori. Nu i-am răspuns atunci. O fac acum. Cele mai multe delaţiuni, datorate scriitorilor, pe care le-am citit sunt opere de literatură. N-am fost silit să fac niciun efort spre a le înţelege. Tot aşa cum nici autorii lor n-au făcut efortul de a-şi cruţa talentul de ruşinea celor aşternute pe îngăduitoarea hârtie.

Iată şi un alt argument. Diferenţa dintre delaţiunile scriitorilor şi rapoartele ofiţerilor de Securitate, redactate în cursul anchetelor, şi pe care anchetaţii erau puşi să le semneze ca declaraţii proprii, este atât de mare, încât nu avem cum să le atribuim pe cele din urmă celor dintâi.

Într-o emisiune de televiziune de acum mai bine de un deceniu, am comentat o carte consacrată procesului Noica-Pilat de la sfârşitul anilor '60. Soţia lui Dinu Pilat, prezentă în emisiune, s-a arătat foarte supărată pe autorul cărţii care lăsase să se înţeleagă că Dinu Pilat era cel care scrisese declaraţiile din dosar sub care se afla semnătura lui. Ideea era că Dinu Pilat n-ar fi putut cu niciun chip să scrie acele pagini. Nu de conţinutul lor era neapărat vorba, ci de stil. Doamna Pilat avea perfectă dreptate.

Plăcerea din denunţuri

Ceea ce m-a scandalizat însă cu adevărat în câteva cazuri a fost, dincolo de murdărirea propriului talent, plăcerea vădită pe care unii scriitori-delatori au pus-o în denunţurile lor, clar exemplu de sado-masochism de manual. Limba scriitorului nu e niciodată neutră. Oricare i-ar fi originalitatea, cuvintele scriitorului se încarcă de personalitate şi de o expresivitate particulară inimitabilă.

Ca o adevărată operă de literatură, denunţul unui scriitor nu e niciodată anonim. Recunoşti stilul la fel de uşor cum  recunoşti o poezie sau o pagină de proză. Cu atât mai mult când e vorba de un mare scriitor. Ceea ce vreau să spun în încheiere este că niciun scriitor care a avut slăbiciunea de o clipă de a lăsa posterităţii o delaţiune n-ar trebui să conteze pe nepriceperea noastră de a o interpreta. Fie şi o atât de nevrednică operă se bucură în eternitate de capacitatea de înţelegere a cititorului de literatură. Ruşinea  nu va dispărea decât odată cu literatura însăşi.

"O societate clădită pe ideologie, adică pe cuvânt, nu are un duşman mai redutabil decât cuvântul, arma albă a scriitorului dintotdeauna."