Scene de viaţă americană?

adevarul

Publicat: 29.03.2011 16:14

Ultima actualizare: 10.08.2022 05:58

Debutul lui Wells Tower a fost primit cu entuziasm, revista „The Village Voice“ desemnându-l cel mai bun tânăr scriitor american al anului 2009. Povestirile sunt scrise cu mare talent al observaţiei, iar situaţiile narate au tensiune şi sunt încărcate de semnificaţiile unei existenţe sinuoase, frustrante.

O scenă de vânătoare din povestirea „Retragerea":„Am tras de două ori. Picioarele elanului se îndoiră sub el şi, o secundă mai târziu, am văzut capul elanului smucindu-se când zgomotul împuşcăturii a ajuns la el. Elanul încercă să se ridice, dar căzu din nou. Arăta ca o persoană foarte bătrână, încercând să ridice un cort greu. Încerca să se ridice şi cădea, şi iar încerca şi iar cădea, apoi renunţă să mai facă vreun efort. Ne uitam cu gurile căscate la creatura căzută. Într-un târziu, George se întoarse spre mine, clătinând din cap. «Asta trebuie că e cea mai bună împuşcătură afurisită pe care-am văzut-o vreodată», zise el.

Elanul se prăbuşise în apa îngheţată, de 30 de centimetri, a râului, şi trebuia târât pe teren stabil înainte de a fi tranşat. Stephen şi cu mine ne-am făcut drum prin apă spre locul unde zăcea elanul şi a trebuit să ne ghemuim şi să ne udăm leoarcă pentru a-i trece frânghia pe sub piept. Celălalt capăt l-am legat de un copac pe bancul de nisip şi apoi am legat frânghia de pupa bărcii, folosind copacul ca pe un scripete improvizat. George porni motorul, iar Stephen şi cu mine am rămas în zona bancurilor la acelaşi nivel cu animalul, trăgându-l la suprafaţă. Când am ajuns cu elanul la mal, palmele ne erau brăzdate şi rănite, iar cizmele pline de apă.

Folosind cuţitul de vânătoare al lui George, am spintecat gâtul elanului ca să sângereze şi apoi am făcut o tăietură în baza cutiei toracice până la fălci, scoţând la iveală tubul palid şi încreţit al traheei. Mirosul era puternic. Îmi amintea de mirosul dens, sărat, care părea s-o înconjoare mereu pe mama în timpul verii, când eram copil. George era în extaz, îmbătat de cum făcusem eu rost de carne pentru amândoi pentru şase luni, cu glonţul meu absurd."

Neostentativ & pătrunzător

Cele nouă povestiri ale acestui volum de debut i-au adus tânărului Wells Tower cronici cât se poate de elogioase în cele mai importante reviste americane, de la cele tip magazin, precum „Esquire", la cele exclusiv literare, precum „The New York Times Book Review". Ce e cu adevărat remarcabil în povestirile lui Wells Tower nu este atât realismul solid, de notaţie exactă şi minuţioasă, sau arta dialogului în care întreaga literatură nord-americană excelează, cât tematica destul de complexă din punct de vedere uman abordată de acest prozator în vârstă de, la momentul publicării, numai 30 şi ceva de ani.

În „Executanţii impulsurilor importante", un bătrân fără memorie este adus, de mai tânăra lui soţie, în vizită la fiul său, deopotrivă stânjenit, enervat şi plin de compasiune faţă de situaţia deplorabilă a tatălui. În „Coastă arsă de soare", un bărbat se retrage după divorţ în casa dezafectată a unchiului său, unde încearcă să se adune reparând casa şi împrietenindu-se cu un cuplu ciudat.

„În josul văii" este povestea unui bărbat ajuns în postura de a-l duce la spital pe actualul soţ al fostei sale soţii, în maşină aflându-se şi fiica lui, pe care şi-o „dispută" într-o ceartă absurdă cu cel ajuns, prin forţa divorţului, tatăl ei vitreg.

Despre un conflict mocnit între un copil şi tatăl său vitreg este vorba şi în „Leopardul" (o poveste narată la persoana a II-a), iar în povestirea din care deja am citat, doi fraţi cu vieţi ratate încearcă să treacă peste aversiunea lor reciprocă şi, reîntâlnindu-se după mulţi ani, pleacă împreună la o vânătoare. În „Uşa de vizavi", un bătrânel se împrieteneşte cu vecina lui prostituată care, de fapt, se va dovedi a fi „doar" dealer de droguri...

Toate povestirile sunt scrise cu mare talent al observaţiei şi, deşi multe lucruri nu se întâmplă între protagonişti, situaţiile au tensiune şi sunt încărcate de semnificaţiile unei existenţe sinuoase, frustrante, care se lasă bine „citită" în spatele gesturilor şi vorbelor.

Fără a fi spectaculoase (cu excepţia povestirii istorice omonime care se întâmplă undeva în Evul Mediu), povestirile lui Wells Tower decupează scene de viaţă dificile şi se construiesc, de fapt, în jurul posturilor complicate ale personajelor, de cele mai multe ori, rănite, oricum aflate, întotdeauna, în relaţii incomode cu cei din jur, fie că e vorba de membri de familie sau de străini. Un prozator matur, neostentativ şi cu o artă narativă pătrunzătoare cum, din păcate, la noi nu găseşti!

Info