Roman poliţist cu porc

Roman poliţist cu porc

O carte de vacanţă aproape perfectă, cu o intrigă enigmatică şi originală. Romanul lui Pablo Tusset este unul poliţist şi de dragoste, scris cu umor negru şi cu multe trimiteri literare.

Teoria detectivului sub acoperire Tomás despre natura umană este cheia acestui roman poliţist cu o crimă pe cât de atroce, pe atât de ambiguă:

„Să luăm un exemplu violent: o fată violată cu cruzime de mai mulţi, maltratată şi siluită dincolo de orice închipuire, poate chiar sub ochii vecinilor... Ar putea fata asta să-şi refacă viaţa în acelaşi sătuc în care toată lumea e la curent cu cele petrecute? Că fata n-are nicio vină nu contează, dar deloc. E tot aia dacă e vorba de o victimă sau de un călău, în ochii comunităţii rămâne stigmatizat. De multe ori, singura şansă a victimei e să-şi părăsească mediul, s-o ia de la-nceput. E teribil de crud şi de nedrept, dar asta e, lumea e crudă şi nedreaptă.

Gândeşte-te la Michael Jackson. Tipul e cam diliu, cel puţin aşa spune vox populi: că e complexat, că nu-şi acceptă culoarea pielii etc., etc. Să zicem că aşa o fi. Şi cum reacţionează lumea? Îşi bate joc de el, îl parodiază, face bancuri pe seama lui, îl batjocoreşte. Dacă într-adevăr bietul om are probleme cu a se accepta pe sine, el e victima, nu? Suferă cumplit şi-şi doreşte ca lucrurile să stea altfel. Corect şi raţional ar fi să trezească milă, în schimb trezeşte doar sadism... Aşa e şi aşa a fost mereu.

Noi, adulţii, nu ne deosebim prea mult de copii, cel mai slab are toate şansele să ajungă ţinta cruzimii, chiar dacă e nevinovat. Şi ştii de ce? Pentru că de un călău ţi-e frică, e puternic şi crud, capabil de răzbunare. Nu şi victima, mai ales o victimă înfrântă şi umilită, în stare să îndure şi să se cufunde în propria-i singurătate. Dar se declanşază alt mecanism pervers, de natură să-i liniştească pe toţi: să crezi că victima a meritat acţiunea călăului. «Şi-a căuta-o cu lumânarea, mie n-o să mi se-ntâmple aşa ceva, nu e cazul.» Asta spune lumea, aşa scapă de frica de călău şi totodată de ruşinea de a fi laşă.”

Policier gotic

Aflat în pragul pensionării, comisarul Puyol se confruntă cu o crimă ciudată: într-un sat catalan de munte, izolat şi ciudat, unde „oamenii vin de departe să se sinucidă”, este descoperit cadavrul unei femei, tranşat minuţios şi după tipicul măcelarilor de la abatorul din zonă.

Singurul indiciu este biletul, găsit chiar în gura femeii, pe care scrie „În numele porcului”. Un poem publicat în ziarul local pare să ofere indicii preţioase, sătenii devin cu toţii suspecţi şi se propune infiltrarea unui poliţist sub acoperire. În tot acest timp, bonomul comisar Puyol îşi pregăteşte pensionarea printr-un fel de „întinerire” culturală: începe să asculte muzica noii generaţii, se împrieteneşte cu un tânăr gay, îşi schimbă maşina, vrea să-şi diversifice viaţa sexuală.

Detectivul sub acoperire Tomás, adoptat sentimental de bătrânul Puyol, este un tip inteligent şi seducător, dar singuratic şi misterios, astfel că noua lui falsă identitate pentru misiunea din ciudatul sat cu abator, misiune pentru care se oferă voluntar spre liniştea mentorului Puyol, i se potriveşte ca o mănuşă, dar complică şi mai mult situaţia.

Atipic şi construit în jurul dubletului echivoc Bine-Rău, romanul conţine ingrediente contrastante: crima este deopotrivă atroce şi livrescă, intriga poliţistă este dublată de o poveste de amor, capitole senzuale şi casnice sunt urmate de descrieri abjecte, umorul alternează cu grotescul, dialogurile literare au substraturi obscure, scene urbane newyorkeze cu dialoguri à la Woody Allen vor fi înlocuite de incursiuni groteşti în satul catalan (când de la New York tocmai se transmit atacurile de la WTC), iar sătenii devin la fel de suspecţi ca şi detectivul sub acoperire.

„În numele porcului” este un roman cu o intrigă suficient de enigmatică şi de originală pentru a-i satisface pe amatorii de romane poliţiste, dar şi destul de cultural, prin dialogurile inteligente şi prin referinţele literare, pentru a fi gustat şi de cei mai puţin pasionaţi de misterele crimei. Un roman de vacanţă (aproape) perfect.