Realism la superlativ
0
„Ziua Independenţei“ este un mare roman contemporan. „Ziua Independenţei“ este partea a doua a trilogiei care a făcut din Richard Ford unul dintre cei mai mari scriitori americani în viaţă.
După un divorţ şi moartea unui copil, Frank Bascombe se trezeşte la 40 de ani singur, derutat, blazat şi uzat - nici măcar întâlnirile erotice nu-l mai incită:
„Ceea ce simt acum crescând în mine e o curiozitate ciudată apropo de ce dracului caut eu aici; şi perechea ei sumbră, senzaţia că ar trebui de fapt să fiu în altă parte? Dar unde? Unde sunt dorit, şi nu doar aşteptat? Unde mă potrivesc mai bine? Unde sunt în extaz pur, şi nu doar bucuros? Măcar într-un loc unde respectarea termenilor, condiţiilor şi limitelor impuse vieţii nu primează. Unde regulile nu reprezintă întregul joc... A existat o vreme când un astfel de moment era de fapt senzaţia pentru care fusese inventat cuvântul viaţă, dar cu atât mai ameţitoare şi mai minunată cu cât o conştientizam chiar în timp ce se întâmplă... Aici, acum, toată recuzita e la locul ei, lumina şi ventilaţia merg; Sally e pe drum chiar în momentul ăsta, dornică (sau măcar dispusă) să urce în fugă, să sară în pat, să găsească încă o dată cheia inimii mele şi să o răsucească zdravăn, alungând astfel întreaga mea armată de griji. Doar că heirupismul meu a dispărut şi acum nu zac aici stârnit şi înfiorat, ci ascultând voci ocazionale de pe plajă -, iar ceea ce simţeam odată, ceea ce aş vrea să simt, s-a dus. Au mai rămas doar o urmă fantomatică a prezenţei sale şi o curiozitate avidă legată de unde s-o fi dus şi dacă se mai întoarce vreodată. Nimic, cu alte cuvinte. Cine naiba n-ar tresări? S-ar putea să fie doar o altă variantă a dispariţiei din propria viaţă... Pur şi simplu ajungi într-un punct în care totul arată la fel, dar nimic nu contează prea mult. Nu sunt indicii că ai fi mort, dar aşa te porţi.”
Road-novel post-existenţialist
Fost scriitor şi cronicar sportiv („Cronicarul sportiv” este titlul primului roman al trilogiei, tradus tot la Humanitas Fiction anul trecut), Frank Bascombe este acum agent imobiliar într-o suburbie de lux din New Jersey. După divorţul de Anne şi despărţirea de Vicky, a doua femeie importantă din viaţa lui, Frank se află în continuare în dezechilibru sentimental, mai mult, simte că e pe punctul să-şi rateze şi relaţia tată-fiu cu Paul, băiatul lui cel mare ajuns la vârsta problematică a adolescenţei (pentru care descoperă că nu ştie ce este mai bine din cauză că începe să aibă „o idee depăşită despre ce e rău”).
Dacă în primul volum eram martorii lui Frank de-a lungul weekendului de Paşte în care comemora moartea băieţelului pierdut, iar asta în timp ce Vicky îl părăsea, acum romanul se desfăşoară în weekendul Zilei Independenţei, când Frank îl ia pe Paul cu maşina într-o lungă excursie cu final dramatic, iar Anne îl anunţă că intenţionează să se recăsătorească. Aşadar, încă un weekend critic al acestui antierou melancolic şi apasional, dar inteligent şi fin observator al slăbiciunilor omeneşti şi al frustrantei condiţii umane, care meditează cu fineţe la constrângerile trecutului, relaţiile complicate dintre oameni şi imprevizibilul lor („de ce nu suntem niciodată pregătiţi cu adevărat pentru ca lucrurile să iasă prost?”), nestatornicia sentimentelor, decalajul înţelegerii noastre sau capacitatea parţială de a ne bucura, de a anticipa şi de a ne înţelege propria existenţă mereu în schimbare („viaţa noastră se termină înainte de a ne fi dezmeticit”).
De altfel, ideea de independenţă (faţă de memorie, faţă de trecut, de destin, de oameni etc.) celebrată de sărbătoarea naţională pe care Frank o petrece pe drum cu propriul fiu (şi, cum spuneam, încheiată în cheie tragică) devine supratema meditaţiilor sale la volan. Ca şi primul volum, „Ziua Independenţei” este un roman cu un dramatism intrinsec, dar şi cu umor, cât se poate de inteligent, scris şi construit impecabil cu mijloacele cele mai fine ale realismului irizat reflexiv (arta dialogului la Richard Ford este de neegalat), un road-novel postexistenţialist, mai amănunţit, dar, totodată, mai dinamic şi cu o componentă socială mult mai apăsată decât în prima parte. Realism la superlativ - un mare roman contemporan (tradus excelent de Iulia Gorzo)!
Se încarcă comentariile...
