Războiul e ficţiune

Romanul „Un om în întuneric“ al scriitorului american Paul Auster este un manifest împotriva războiului, a războiului ca „ficţiune“ iresponsabilă. Poet, traducător, romancier, scenarist şi regizor, Paul Auster este un autor prolific şi unul dintre cei mai titraţi scriitori americani contemporani.

Într-o dimineaţă, Owen Brick se trezeşte într-o lume identică, doar că aflată într‑un război civil. Pentru a se întoarce la fosta realitate i se cere să ucidă:

„Până să te trezeşti alaltăieri, ţi-ai petrecut întreaga viaţă într-o lume anume. Dar cum puteai fi sigur că era singura lume? Există mai multe realităţi, nu există doar o singură lume. Există mai multe lumi, paralel una cu alta, lumi şi antilumi, lumi şi lumi-umbre, şi fiecare lume este visată sau imaginată, sau scrisă de către cineva din altă lume. Fiecare lume este creaţia unei minţi... «Începi să vorbeşti precum Tobak, el a spus că războiul este în mintea unui om şi, dacă omul acela ar fi eliminat, războiul s-ar sfârşi. E cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o vreodată»...

Vrei să te întorci, nu-i aşa? Ei bine, asta-i singura cale. Dacă nu accepţi misiunea, rămâi aici pe veci. «Bine. Aşa, de dragul conversaţiei, să ne imaginăm că-l împuşc pe Brill ăsta. Apoi ce se întâmplă? Dacă el a creat lumea ta, atunci, în momentul în care el moare, nici tu nu vei mai exista.» Nu el a inventat lumea asta. El a inventat doar războiul. Şi tot el te-a inventat pe tine, Brick. Nu înţelegi? Asta e povestea ta, nu a noastră. Bătrânul te-a inventat ca să-l omori.

«Deci acum e sinucidere». Cumva, indirect, da... August Brill e un critic literar pensionat, de 72 de ani, care trăieşte la marginea oraşului Brattleboro, în Vermont, împreună cu fiica lui de 47 de ani şi nepoata de 23. Soţia lui a murit anul trecut. Soţul fetei a părăsit-o acum cinci ani, iubitul nepoatei a fost ucis. E o casă a durerii, a sufletelor rănite, şi în fiecare noapte Brill rămâne treaz în întuneric, încercând să nu se gândească la trecut, inventând poveşti despre alte lumi..."

„Lumea sucită"

OK, s-o spun din prima: intriga romanului lui Auster în care un personaj este constrâns să-şi ucidă creatorul pentru a opri războiul din lumea paralelă a ficţiunii nu este deloc originală. Tema apare la Calvino, la Borges, la Cortazar (în povestirea „Continuitatea parcurilor"), ba chiar într-un film - „Stranger Than Fiction" (regia Marc Forster), unde un om află că este un personaj ce urmează să moară în cartea aflată în lucru a unei scriitoare şi merge la ea s-o convingă să schimbe finalul. Dar romanul lui Paul Auster are o bătaie ceva mai lungă.

Văduv, invalid şi victimă colaterală a războiului (iubitul nepoatei sale nu doar că a murit în Irak, dar execuţia lui a fost filmată şi văzută de critic), August Brill face din război o temă din raţiuni terapeutice. Insomnia este consecinţa dereglării psiho-somatice produse de morţile din sânul familiei sale, numai că ficţiunea, povestea pe care o inventează în jurul personajului Owen Brick, cochetează nu cu trecerea nopţii, ci cu instaurarea ei definitivă. August Brill foloseşte ficţiunea pentru a se împăca, de fapt, cu sinuciderea. Îşi delegă propriul personaj să-l ucidă. Un vers din Rose Hawthorne („În vreme ce lumea sucită se-nvârte mai departe"), citat de fiica criticului, îi aduce însă revelaţia faptului că durerea este, de fapt, fatalitatea oricărei realităţi. Şi August Brill îşi ucide personajul înainte ca acesta să-i aducă sinuciderea.

Dar dacă lumea noastră este, la rându-i, doar o altă lume, nici mai adevărată, nici mai falsă ca altele, influenţată de un creator inconştient care inventează tot felul de orori (aşa cum este filmuleţul snuff)? Cine este responsabil pentru durerile lumii? Ce minte le poate controla?
În această cheie, romanul lui Paul Auster este şi un manifest împotriva războiului, a războiului ca „ficţiune" iresponsabilă, cauza unor tragedii într-o altă lume, consecinţe nefaste îndepărtate şi incontrolabile într-o realitate despre care nu ştim niciodată îndeajuns. 

Info

Un om în întuneric de Paul Auster

Traducere: Daniela Rogobete

Editura Polirom, 2010