Provocările mării

„Un oraş plutitor“ şi „Invazia mării“, de Jules Verne, vor fi distribuite miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 11,99 lei.La bordul unei nave fabuloase se ţese o intrigă captivantă, în timp ce câţiva francezi încearcă să domine natura în neprimitorul deşert Sahara.

Apărut pentru prima dată sub formă de foileton în publicaţia franceză „Journal de Débats" între 9 august şi 6 septembrie 1870, romanul „Un oraş plutitor" a fost apoi pus în vânzare sub formă de volum în luna iulie a anului 1871, cu titlul original „Une ville flottante".

„Invazia mării" este, pe de altă parte, ultimul roman publicat de Jules Verne în timpul vieţii. De fapt, este ultima carte pe care a trimis-o editorului său, Hetzel fiul, spre publicare, în luna decembrie a anului 1904. Titlul iniţial al lucrării era „La mer saharienne" (Marea sahariană), editorul său schimbându-l ulterior. Verne a murit câteva luni mai târziu, în martie. Începând cu luna ianuarie a anului 1905, romanul a început să apară în paginile publicaţiei „Magasin d'Éducation et de Récréation". Prima ediţie a lucrării apărute sub formă de volum datează de la sfârşitul anului 1905.

Titlul cărţii nu este singura schimbare introdusă de către editorul Hetzel fiul. Alături de o serie de intervenţii asupra rolului jucat de anumite personaje în evoluţia intrigii, Hetzel a deplasat, de asemenea, timpul de desfăşurare al acţiunii cu 25 de ani înaintea momentului ales de către scriitor.

Peripeţii pe Atlantic

Subiectul romanului „Un oraş plutitor" este o aventură petrecută la bordul navei „Great Eastern", un vas de dimensiuni fabuloase care chiar a existat în epoca în care a trăit Verne şi a fost, în mod real, cel mai mare din lume până în anul 1901. Fascinat de formidabilul vehicul, cu care chiar traversase Atlanticul, plecând de la Liverpool şi debarcând la New York, Verne îi dedică astfel acestuia un roman întreg. Într-adevăr, nava cu o lungime de 211 metri şi o capacitate de 4000 de pasageri se asemăna cu un oraş plutitor, sau cu o bucată de pământ desprinsă din continentul european care, după ce traversa Atlanticul, se alipea celui american.

Naraţiunea romanului este relatată prin prisma personajului principal, Fabian, un bărbat care îşi pierduse iubita, pe Ellen, căsătorită împotriva voinţei ei cu Drake. Cei trei se regăsesc din întâmplare la bordul navei „Great Eastern", iar de aici începe o captivantă intrigă dramatică de dragoste. În tot acest timp, în jurul triunghiului amoros se ţes o serie de alte intrigi adiacente: se spune că unul dintre căpitani s-ar fi înecat, un pasager s-ar fi rătăcit în adâncurile vaporului, iar un mecanic ar fi fost sudat înăuntrul cazanului de aburi. Nimic care să facă din voiajul pe „Great Eastern" o călătorie lipsită de peripeţii.

O rezolvare fericită

Acţiunea din romanul „Invazia mării" se derulează în Tunisia. Inginerul Schaller este însărcinat, de către o societate franceză a „mării sahariene", să inunde o parte a deşertului Sahara sub apele Mediteranei, săpând un canal până la Golful Gabès. Populaţia băştinaşă se opune vehement acestui proiect şi, astfel, începe să se deplieze o intrigă tensionată, prin intermediul căreia autorul urmăreşte să aşeze în opoziţie stilul de viaţă al băştinaşilor saharieni cu înclinaţiile ştiinţifice ale occidentalului modern.

În încercarea sa de a domina natura, inginerul Schaller întâlneşte un continent necunoscut şi plin de pericole, înfruntă nisipurile mişcătoare, băştinaşii ostili şi soarele sufocant al Saharei. Este luat prizonier, dar în final reuşeşte să îşi pună în aplicare planul cu succes nu în virtutea triumfului ştiinţei, ci datorită unui cutremur providenţial.