Poveste de război

Poveste de război

Volumul „Unde se avântă vulturii“ poate fi cumpărat mâine împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10.99 lei. Scriitorul scoţian Alistair Stuart MacLean (1922 – 1987) este cunoscut pentru romanele sale de aventuri, „Tunurile din Navarone“ şi „Unde se avântă vulturii“, care au fost transformate în filme de succes.

Alistair MacLean s-a născut în Glasgow, însă o mare parte din copilărie şi-a petrecut-o în Daviot. S-a înrolat în Marina Regală, în 1941, participând la luptele din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. A fost în mijlocul confruntărilor până în anul 1945. A părăsit Marina în 1946.

Apoi, a studiat limba engleză la Universitatea din Glasgow, pe care a absolvit-o în 1953. O vreme a predat la o şcoală din Rutherglen. Student fiind, Alistair MacLean a început să-şi publice povestirile, pentru un venit în plus. A primit reacţii pozitive pentru romanul „HMS Ulysses“, care are la bază experienţa sa din Marină.

În scurt timp, a abandonat orice altă activitate, dedicându-se exclusiv scrisului. La începutul anilor ’60, MacLean a publicat două romane, semnate cu pseudonimul „Ian Stuart“, care s-au vândut destul de bine. Între 1963-1966 a luat o pauză de la scris, ocupându-se de gestionarea unui hotel în Anglia.

După această pauză, revenirea sa în lumea literară n-a mai fost atât de apreciată. S-a luptat cu alcoolismul, care, în anul 1987, l-a doborât. A fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii cu prima soţie.

Un secret bine păstrat

În total, opera lui MacLean însumează 28 de romane („Ultima frontieră“, „Căpitanul Cook“, „Poarta de Aur“ sau „Râul Morţii“) şi o colecţie de povestiri.

Autorul scoţian a scris romanul şi scenariul pentru filmul „Unde se avântă vulturii“ în acelaşi timp. Lungmetrajul, cu Richard Burton, Clint Eastwood şi Mary Ure, în regia lui Brian G. Hutton, a fost lansat în 1968. Şi filmul, şi romanul sunt considerate

clasice ale genului.

Acţiunea este plasată în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, în iarna anului 1943-1944. Un grup de nazişti capturează un general american, care deţine secretul misiunii finale a Aliaţilor având ca scop Debarcarea în Normandia. Nemţii habar n-au de acest plan şi nu îl interoghează prea mult pe american, aruncându-l într-un castel păzit de trupele SS. Aliaţii se tem ca omul lor să nu divulge secretul şi trimit o escadrilă pentru a-l recupera.

Maiorul John Smith (Richard Burton) conduce operaţiunea, fiind secondat de locotenentul Morris Schaefer (Clint Eastwood). Toată povestea îl ţine pe cititor cu sufletul la gură până la final. „Panta vârfului Weisspitze era în continuare foarte abruptă, probabil era una dintre cele mai abrupte din lume.

Smith cu cei cinci oameni ai săi care-l urmau în şir indian se împiedicau şi cădeau aproape încontinuu. Însă stratul gros de zăpadă cel puţin atenua loviturile, gândi maiorul, şi, dacă stăteai bine să te gândeşti, aici le era mult mai bine. Măcar nu se mai dădeau huţa pe lângă pereţii verticali ai munţilor, spânzuraţi de o sfoară nu mai groasă decât cea pe care întinzi rufele“, scrie MacLean.