Pe Câmpia Diamantelor

Volumul „Steaua Sudului“ de Jules Verne va fi distribuit la 3 februarie, împreună cu „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Scriitorul francez Jules Gabriel Verne (1828 –1905) a publicat prima oară romanul său „Steaua Sudului“ în anul 1884, la 15 ani de la apariţia succesului literar „20.000 de leghe sub mări“.

„Steaua Sudului" a văzut lumina tiparului cu doi ani înainte ca Jules Vernesă fie împuşcat de nepotul său Gaston, la 9 martie 1886. Acesta suferea de paranoia. A tras două focuri de armă, un glonţ a zburat în gol, iar celălalt l-a rănit în piciorul stâng pe Jules Verne, dându-i un permanent şchiopătat. Anul următor avea să-i piardă pe prietenul lui, Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanţi editori francezi ai secolului al XIX-lea, dar şi pe mama sa. După acest moment tragic, Verne a început să scrie numai lucrări pesimiste. Până în anul fatidic 1886, autorul a scris despre spaţiu, aer şi despre călătorii subacvatice.

Cele mai cunoscute cărţi, care au anticipat de multe ori realizări tehnologice ale secolului XX, sunt „O călătorie spre centrul Pământului" (1864), „De la Pământ la Lună" (1865), „20.000 de leghe sub mări" (1869-1870), „Ocolul Pământului în optzeci de zile" (1873) precum şi „Insula misterioasă" (1874). Lucrările lui Verne au influenţat întreaga evoluţie a literaturii ştiinţifico-fantastice de mai târziu.

În Africa de Sud

Operă de maturitate, „Steaua Sudului", explorează bogăţiile pământului, pentru care unii oameni ar fi în stare să-şi dea viaţa. Eroul cărţii este Cyprien Méré, un tânăr inginer de mine, în vârstă de 26 de ani. Provine dintr-o familie onorabilă, însă nu „atât de înstărită". „Steaua Sudului" îşi începe aventura în ţinutul Griqualand din Africa de Sud cu o cerere în căsătorie din partea lui Cyprien Méré, care prinde drag de Alice.

Tânăra este fiica lui John Watkins, cel care deţine majoritatea pământurilor din Câmpia Diamantelor. „Părul şaten şi scurt, barba blondă, tunsă aproape până la epidermă, simplitatea costumului său de călătorie din doc gri, pălăria ieftină de pai pe care, când intrase, o pusese cuviincios pe un scaun - deşi interlocutorul său rămăsese cu capul acoperit, denotând lipsa de politeţe caracteristică anglo-saxonilor -, totul în Cyprien Méré indica un spirit serios, iar privirea lui limpede arăta o inimă curată şi o conştiinţă dreaptă", observă Jules Verne.

Chiar dacă Cyprien îşi cumpărase şi un apartament, iar salariul lui ar fi atins cifra de patru mii opt sute de franci pe lună, domnul Watkins i-a spus clar pretendentului: „Domnule Méré, eşti un tânăr cinstit, un gentleman desăvârşit, un chimist excelent, un profesor distins şi chiar de mare viitor - nu mă îndoiesc de asta -, dar nu vei primi mâna fiicei mele, deoarece am cu totul alte planuri pentru ea!".

Legende în jurul pietrei negre

Cyprien Méré ia hotărârea să încerce să creeze un diamant artificial. Piatra neagră a fost botezată Steaua Sudului. În jurul acestei „minuni artificiale" s-au născut tot felul de legende.

„Printre mineri circulau poveşti fantastice despre proprietăţile miraculoase ce i se atribuiau. Se spunea în şoaptă că o piatră neagră nu putea să nu «aducă nenorocire». Oameni cu experienţă dădeau din cap, declarând că preferau să vadă această piatră a diavolului la Watkins decât la ei acasă", scrie Jules Verne.