Păţaniile unui autor de succes

Al treilea volum de povestiri al lui Mircea Cărtărescu, „Frumoasele străine“, se vânduse deja, până la târgul de carte din iunie, în peste 10.000 de exemplare. Situaţiile banale povestite în carte degenerează sau sunt surprinse în latura lor comică, registrul cărtărescian alternând cu dexteritate farsa cu satira şi grotescul cu absurdul.

Lumea literară, conform celui mai de succes scriitor de la noi: „În lumea literară nu contează ce eşti sau ce faci, ci felul în care apari în ochii altora. Iar această imagine, de cele mai multe ori grotescă, mai întotdeauna falsă şi cu certitudine simplistă, ţi-e fabricată, cu migală, de prieteni şi de adversari, de-a lungul unei convieţuiri de-o viaţă. Mediocrii sunt marii câştigători la capitolul imagine.

Dacă auzi despre un scriitor numai lucruri bune, dacă vezi că e iubit de toţi ca un frate, poţi fi sigur că de el nu-i e frică nimănui, că fiecăruia îi dă mâna să fie generos cu el, pentru că oricum nu contează. Confraţii nu-şi permit niciodată să-i laude pe cei mai buni decât ei, sau măcar egali.

De aceea, cum trebuie să şi lauzi, nu doar să-njuri, ca să nu-ţi pierzi credibilitatea, cei lăudaţi sunt aleşi cu mare grijă dintre inofensivi, dintre blânzii fabricanţi de «sofisticate spârcâieli lingvistice», cum spunea Salinger, pe când cei cu adevărat buni sunt înconjuraţi de faimosul cordon sanitar: fie că nu se vorbeşte deloc despre ei, fie se vorbeşte mult, dar în spate (că, vorba ăluia: eu sunt om dintr-o bucată, ce am de spus spun în spate...), fie sunt supuşi - ca să nu le iasă fumurile din cap - unui tir îndârjit de sudălmi."

„Darul otrăvit" al succesului   

„Frumoasele străine" este un volum cu trei povestiri publicate iniţial, în foileton, în revista „Şapte seri". Din acest motiv, povestirile sunt mult mai lungi, sunt construite pe modelul episoadelor, adică alert şi cu un suspans/comic bine dozat, într-un stil simplu, accesibil şi lejer (cu multe cuvinte din engleza vulgară), fără volute stilistice, fără emfază literară, sunt cvasi biografice şi anecdotice, livrând, cu multă autoironie şi umor, întâmplări din viaţa autorului de succes cu acelaşi nume.

Mircea Cărtărescu spunea undeva că lucrul cel mai rău care i s-a întâmplat a fost transformarea lui din scriitor în autor (de succes, se-nţelege). Ei bine, aceste trei povestiri exact această transformare o persiflează: „În lumea literară ţi se iartă până la urmă aproape orice: lipsa de talent, ticăloşia, ipocrizia, laşitatea. Ele sunt socotite păcate omeneşti şi sunt privite cu toleranţă. Ceea ce nu ţi se iartă niciodată, cu nici un preţ, este succesul".

În „Antrax" scriitorul primeşte din străinătate un plic misterios în chiar perioada atacurilor poştale; în „Frumoasele străine" este invitat în celebrul turneu francez cu acelaşi nume pentru lecturi, interviuri şi mese festive, alături de alţi unsprezece scriitori români, pentru ca în „Bacoviană" (cea mai amuzantă şi mai literară povestire a cărţii) să fie invitat la o lectură în provincie.

Toate aceste situaţii banale însă degenerează sau sunt surprinse în latura lor comică, registrul cărtărescian alternând cu dexteritate farsa cu satira şi grotescul cu absurdul.

Viciile, moravurile, defectele (de la mitomanie la ranchiună) şi chiar prostia scriitorilor, provincialismul şi mediocritatea lor, prejudecăţile străinilor faţă de (scriitorii) români, dar şi tarele naţionale sau propriile slăbiciuni, sărăcia şi paranoia naratorului Cărtărescu, ironic cu sine şi maliţios cu ceilalţi, confruntat cu efectele penibile ale propriei popularităţi, cum ar fi impertinenţa şi ignoranţa jurnaliştilor, limitele criticilor sau adoraţia uneori stupidă a fanilor, toate acestea îl predispun pe scriitor să simtă enorm şi să vadă monstruos.

Aceste trei ficţiuni memorialistice, scrise la persoana întâi („povestirile pleacă de la situaţii şi persoane reale; totuşi, ele sunt operă de ficţiune în mult mai mare măsură decât par", ne avertizează scriitorul), care au ca subiect „darul otrăvit" al succesului/popularităţii literare par a fi deopotrivă un respiro narativ după încheierea trilogiei „Orbitor", dar şi un exerciţiu de râs terapeutic. Recunoscând că s-a distrat pe seama confraţilor şi pe seama sa, Mircea Cărtărescu dă aici o imagine tristă, dar plină de umor a lumii literare. Şi, în mod ironic, un alt
bestseller care, probabil, i se va imputa.

Info

Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu

Editura Humanitas, 2010