Pallady, pictorul muschetar

O inedită „autobiografie în desene şi cuvinte” a pictorului. Manuscrisele în franceză ale lui Pallady (scrisori cu schiţe, desene cu însemnări, notaţii de jurnal) au fost scoase din arhive, traduse, ordonate cronologic şi adnotate de Dana Crişan.

Spicuiesc din jurnalul pictorului, dintre însemnările primăverii lui 1941:„Joi, 6 martie. E oare anormal, maladiv să ai în asemenea măsură oroare de semenii tăi?

Sau e rezultatul acestei manii de a tot desena, de a privi – nu fără a vedea (din păcate) atitudinile, chipurile lor; de a le descoperi tarele... un gest, intonaţia vocii, rîsul, grimasele pe care le surprind şi pe care nu mă mulţumesc să le las să dispară?

Şi pe care brodez şi îmi place să divaghez, adăugînd la forma materială (vizibilă) ceea ce se petrece - ceea ce îmi închipui – sub faţadă?

Ce de sărăcii surprinse, cîtă vulgaritate! În schimb, frumuseţea, ritmul, armonia sînt pentru mine odihnă, dar vai, cît de rară. Miercuri, 12 martie. Stau toată ziua în pat. Dureri de şale sau sciatică? Imposibil să mă mişc! M-am gîndit la viaţa mea defunctă.

Ce bilanţ încîlcit pe care aş vrea să-l pun în ordine... Cel mai neînsemnat fapt are importanţa sa. Un indiciu spre a descîlci acest fir al vieţii ce se subţiază sau se îngroaşă în funcţie de evenimentul sau accidentul ce hotărăşte asupra rezistenţei sale, a calităţii şi care trebuie cîteodată reînnodat pentru a merge mai departe. Dar ce tristeţe se degajă din toate astea!!! Vineri, 28 martie.

Doar laşitatea mă împiedică să pun capăt acestei vieţi de la care nu mai aştept nimic, în care totul mă exasperează şi mă dezgustă. Totul... Totul. Nu moartea mă nelinişteşte, ci viaţa aşa cum e în prezent... Şi totuşi, aş zice «Cînd o fi mai rău, aşa să fie!!!» Duminică, 30 martie. «Ah, cît de cotidiană e viaţa»... Să spui asta la vîrsta lui! (Mort la 28 de ani) Idee de geniu - Jules Laforgue”.

De la Legiunea Străină la Gioconda

O simplă lectură a cronologiei vieţii lui Theodor Pallady (1871-1956) îţi arată un personaj foarte interesant. Înrudit cu cele mai mari familii boiereşti de la noi (mama lui era născută Cantacuzino), a luat cursuri de sabie şi de floretă, apoi a făcut pe ascuns demersuri pentru a se înscrie în Legiunea Străină, iar în tinereţe s-a duelat de mai multe ori cu pistolul – Al. Rosetti l-a numit „muschetar întîrziat”.

Împotriva voinţei tatălui său, a părăsit Politehnica din Dresda pentru a studia pictura la Paris, în atelierul celebrului Gustave Moreau, unde a făcut o pasiune pentru "Gioconda" („Timp de un an m-am dus în fiecare zi la Louvre ca s-o văd. Nu priveam niciun alt tablou. Mă îndreptam direct spre ea, îmi luam porţia zilnică şi plecam împăcat. Cînd a fost furată (la 21 august 1941), am umblat pe străzi ca un nebun.

Azi, dacă ar arde, aş fi încîntat!”). Prietenia şi corespondenţa lui cu Henry Matisse sînt notorii (el este cel care i-a dăruit iile desenate apoi de francez în seria „Blouses roumaines”); a pictat şi a expus peste tot în Europa, Tudor Arghezi l-a apreciat enorm, a refuzat de trei ori Legiunea de Onoare acordată de statul francez, laolaltă cu alte distincţii artistice.

Întors la Bucureşti în 1940, a locuit la hotel, într-o cameră care era deopotrivă atelier, iar un bombardament din `44 i-a distrus zeci de lucrări, fapt care l-a marcat profund.

Îngrijit cu efort, pasiune şi acribie de Dana Crişan, a cărei contribuţie exegetică este nepreţuită, volumul pune laolaltă, pentru prima dată, toate manuscrisele pictorului – de la ciorne, bileţele şi schiţe la paginile de jurnal - păstrate în cele trei mari biblioteci bucureştene.

Cea mai însemnată parte o constituie carnetele diaristice ţinute cu intermitenţă în 1941, în 1944 şi între 1949 şi1951, jurnale disparate în care găsim un Pallady mai degrabă discret şi nemulţumit, mizantrop, dar generos, sensibil, bolnav, plictisit şi abulic, desenînd cu pasiune, preocupat de artă şi obsedat de pictură, afectat de război sau împrietenit cu un fluture...

Un volum elegant, în care sînt reproduse de asemenea desene, schiţe şi fotografii de familie ale unui pictor care încă aşteaptă să fie cunoscut.