O magistrală frescă socială

Volumul „Răscoala“ de Liviu Rebreanu, care apare în colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă“, va fi distribuit joi, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Roman social al unuia dintre cei mai mari scri-itori români, „Răscoala“ este cronica unui episod esenţial din istoria României – Răscoala din 1907 –, spusă dintr-o perspectivă sfâşietor de realistă.

Iubirea pentru pământ, temă predilectă a lui Liviu Rebreanu, este pentru prima dată dezvoltată în romanul „Ion", urmând să fie reluată, 12 ani mai târziu, cu mare subtilitate şi cu mai multă maturitate stilistică, în „Răscoala" (1932).

Unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate romane ale realismului românesc, „Răscoala" are ca ramă narativă marea revoltă ţărănească din 1907, plasând acţiunea într-un context social care vorbeşte despre însăşi identitatea poporului român. Ţăranii din romanul lui Rebreanu devin astfel simbolici pentru toate frământările, dar şi pentru trăsăturile - brute, însă autentice - ale unei întregi clase sociale, chinuite de istorie.

Dincolo însă de conflictele vizibile dintre personaje - din roman nu lipsesc scene tragice ale represiunii şi violenţei - are, aproape întotdeauna, ca punct central lupta pentru pământ şi dreptul la muncă, Rebreanu portretizează satul românesc, cu caracteristicile sale definitorii, care rămân valabile şi astăzi, dar şi clasa politică.

Iar acest permanent du-te-vino între reprezentanţii ţărănimii şi cei ai clasei politice, cu intrigile şi tensiunile pe care le generează, face din roman o magistrală frescă socială; fiindcă majoritatea personajelor din „Răscoala" lui Liviu Rebreanu au calitatea de a fi permanent contemporane.

Rebreanu, printre cei mai importanţi scriitori români Liviu Rebranu (27 noiembrie 1885 - 1 septembrie 1944) s-a născut la Târlişua, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Şi-a început cariera de prozator printr-o nuvelistică de mare forţă, cu subiecte din lumea satului şi din Primul Război Mondial, cu predilecţie pentru drame umane proiectate pe fundalul social-istoric sau în decorul mahalalei bucureştene  („Golanii", 1916, „Răfuiala", 1919).

Scrierea care îi aduce consacrarea şi recunoaşterea din partea criticilor este romanul „Ion" (1920), care prezintă destinul unui ţăran sărac obsedat de pământ. Urmează, la o distanţă de doi ani, „Pădurea spânzuraţilor" (1922), „Adam şi Eva" (1925), „Ciuleandra" (1929) şi „Crăişorul" (1929). Romanul psihologic, încercat ca direcţie estetică în „Ciuleandra", este completat de romanul poliţist, „Amândoi" (1940), şi de cel politic, „Gorila" (1938).

Toate aceste scrieri îşi poziţionează autorul printre cei mai importanţi scriitori români dintre cele două războaie mondiale. Rebreanu este şi autor al unei comedii: „Plicul" (1923). De un interes aparte s-au bucurat însă un detaliat şi amplu jurnal intim, o variată corespondenţă şi publicistica sa, în calitate de cronicar literar şi dramatic, toate editate postum. Liviu Rebreanu a fost membru al Academiei Române, din 1939.

Filmul „Răscoala", premiat la Cannes

Romanul lui Liviu Rebreanu a fost ecranizat în regia lui Mircea Mureşan, în 1965, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Emil Botta şi Nicolae Secăreanu. Filmul, cu mare succes la public, a obţinut Premiul „Opera Prima" la Festivalul Internaţional de la Cannes, ediţia din 1966.

Într-un articol publicat în „Contemporanul" cu ocazia lansării filmului, jocul actorului Ilarion Ciobanu era caracterizat astfel: „Ilarion Ciobanu îl interpretează pe Petre matur şi sobru, deplin stăpân pe mijloacele sale, stăruitor în priviri, ponderat în mişcare, plămădit parcă din lut şi piatră."