Literatură urban-glossy

Textele lui Florin Piersic jr. alcătuiesc o suită de caractere contemporane. Publicate mai întâi în reviste glossy („Eva”, „Max” şi ghidul „24 Fun”), cele peste cincizeci de texte din acest volum reprezintă debutul literar al actorului-scenaristului-regizorului Florin Piersic jr.

Iată integral schiţa „Regele junglei (bizonul)”, cu un specimen desprins parcă din „Atlasul de mitocănie urbană”:

„Semaforul e pe roşu şi toate rablele găinarilor ăstora care-şi mănâncă de sub unghii stau cuminţi şi-aşteaptă să se-nverzească. eu vin tare din urmă cu merţu meu adevărat şi mă-nscriu pe un culoar gol ca să trec cu tupeu. o babă tocmai traversează agale şi n-am cum s-o evit fără să mă răstorn. nu-mi stric vopseaua. o acroşez pe babă. baba pluteşte în aer şi plonjează cu nasu-n asfalt. mare şmen. gonesc ca să văd în câte secunde ajung la 200 la oră.

Să-mi trag palme. iar semafor. hai să opresc scrâşnind ca să-i trezesc pe amărâţii din cocioabele de p-aici. un aurolac îmi vine la parbriz să-mi jegoşească termopanele. scot pistolu cu gaze lacrimogene şi-l împuşc în meclă. cade pe spate şi horcâie. sper că n-a sărit vreo moleculă din el pe merţanu meu. verde. hai că sunt primu. s-a pus verde şi la trei km mai încolo. cică semafoare sincronizate. căcamaş pă ele. apăs pedala la greu şi-n şase secunde prind şi verdele ăsta.

Căcănarii din spatele meu abia se târăsc. nino nino. poliţia. m-a bunghit. trag pe dreapta. gaboru vine la maşină. cică mă roagă frumos să cobor. îl scuip în freză şi-l orbesc cu şprei paralizant. demarez într-un nor de praf. până se dezmeticeşte el sunt departe. n-a uite c-am ajuns acasă. bip bip. deschid garaju. mare invenţie telecomanda. intru şi mă duc la frigider.

Scot oala cu icre negre şi-mi pun cu polonicu pe-o baghetă. bag sub nas şi mestec şi-nghit. cu mâna stângă ţin bagheta din care curg icre pe marmura de pe jos. cu mâna dreaptă îmi ridic bluza şi mă scarpin pe părul de pe burtă. merg cu mâna mai sus şi ating cristosul de două sute de grame care-mi încovoaie gâtul. mă simt bine. cred c-o să ies un pic să agăţ două curve. am chef să dau muie. mişto viaţă am.”

Specimene de fiţe

Textele alcătuiesc o suită de caractere contemporane: figuri din lumea afacerilor, parveniţi şi tipi de bani gata sau din show-biz, dar şi bloggeri, manechine, curve, dandiaconeşti ş.a. Toate aceste personaje arogante, ipocrite, cinice sau doar stupide şi pline de clişee, încearcă să se impună şi să controleze, jucând impasibil spectacolul fiţelor şi al moravurilor high-class sau cu pretenţii creative.

Maşini de lux, vile, bodyguarzi, cluburi etc. - toate sunt accesoriile unei lumi de un snobism absolut, o lume proastă şi superficială care capătă contur undeva în background. Căci majoritatea textelor sunt monologuri sau conversaţii la celulare, iar Florin Piersic jr. surprinde bine limbajul preţios, pervertit sau de-a dreptul agramat al acestor specimene de fiţe.

Când nu e stupidă, ridicolă şi de prost gust, lumea e dezumanizată, alienată consumerist, falsă şi mecanizată până la absurd. Mercantilismul şi supraabundenţa sunt două teme ce revin pentru a sublinia artificialul din jur.

În câteva texte ce aduc a parabole buzzatiene despre ipocrizie, frivolitate, lăcomie şi vanitate, unei stewardese i se blochează zâmbetul pe faţă, un tip îşi propune să o seducă pe amanta soţului amantei lui, un bătrân se îngroapă în obiecte adunate de peste tot (precum „noul locatar” ionescian), un tip este copleşit de cantitatea uriaşă de muzică/filme/jocuri pe care le-a piratat, un tonomat de cazinou nimereşte combinaţia câştigătoare şi apoi îngroapă oraşul sub jetoane...

Dincolo de nonconformismul formal şi dexteritatea cu care construieşte personaje doar lăsându-le să vorbească (se vede practica scenaristului), prozele sunt scrise, cu câteva excepţii, într-un registru stilistic limitat, n-au suficient conflict, nici profunzime, sunt inechivoce d.p.d.v. moral, explicite în semnificaţii şi redundante.

Scrisă limpede, cursiv şi alert, uneori cu subiecte ine-dite şi finaluri imprevizibile, literatura lui Florin Piersic jr. n-are defecte vizibile, dar nici calităţi ascunse. În ultima povestire din carte, un scenarist îşi spune, apropo de propriul scenariu: „e mişto, dar mai ai de lucru până să iasă un film bun”. Aşa şi prozele astea urbane, crochiuri satiric-absurde de consum glossy, sunt mişto, dar uşurele, mai e de lucru până să iasă literatură bună.