Karma lui Iisus Hristos

„Shõgun” volumul II se distribuie mâine, împreună cu „Adevărul”, la preţul promoţional de 7,99 lei. Un ritm alert, personaje antagonice, dar încântătoare, lupta pentru putere combinată cu o poveste de dragoste fascinantă fac din "Shõgun" una dintre cele mai populare cărţi.

„Totul e karma!”, gândeşte Toranaga, în timp ce plănuieşte cum să distrugă nava plină cu tunuri a barbarilor-creştini. Numai Blackthorne, barbarul cu ochi albaştri şi singurul pe care-l tolerează în tovărăşia sa, nu pricepe că şi soarta lui e legată tot de karma, mai gândeşte Toranaga.

“Aşa cum e şi a mea, şi a tuturor, chiar şi a acelui Iisus Hristos, fiindcă dacă ar fi ştiut adevărul, şi-ar fi dat seama că aşa a fost karma lui – să fie şi să moară pe cruce ca un nelegiuit de rând alături de alţi nelegiuiţi de rând…”, filosofează japonezul care ne furnizează, la începutul celui de-al doilea volum, şi o primă încercare de portretizare a britanicului: “Tare aş vrea să-l înţeleg pe omul ăsta, îşi spuse Toranaga. Acum e viteaz, acum nu e bun de nimic.

Când om în care te poţi baza cu totul, când neajutorat. Acum gata să ucidă, acum fără pic de curaj în el. Când supus şi ascultător, când răzvrătit. E şi bărbat, şi muiere, la un loc, şi Yang, şi Yin. Făcut numai din contradicţii, imprevizibil.”

Spre deosebire de el, Toranaga nu şovăie, în vreme ce acţiunile şi răspunsurile lui Blackthorne îl amuză. Are răbdare şi, atunci când Mariko-san se plânge că nu înţelege firea europeanului, Toranaga îi replică: “Avem timp destul. Cu timpul, o să ajungem să-l înţelegem.”

Mariko-san, punte între două civilizaţii

Culmea este că dialogul dintre cei doi protagonişti se face prin intermediul aceleiaşi femei, Mariko-san, care, nu numai că are rolul de a traduce din japoneză în engleză şi invers, dar va contribui şi la consolidarea relaţiei dintre cei doi.

De altfel, al doilea volum o înfăţişează pe Mariko-san servindu-şi cu smerenie stăpânul, în ciuda faptului că e creştină. Când Toranaga îi cere să renunţe la “Dumnezeul ei”, femeia ripostează şi chipul i se „împietreşte”.

„Iertare, răspunde ea, dar credinţa mea faţă de Dumnezeu nu m-a împiedicat niciodată să-mi arăt credinţa faţă de Înălţimea Ta. Am socotit întotdeauna religia o problemă a mea personală. Oare ţi-am înşelat vreodată aşteptările?”

De vreme ce spusele femeii sunt adevărate, ea primeşte sarcina de a-l iscodi pe englezul care-i va deveni, mai târziu, bărbat. “Să te împrieteneşti cu barbarul ăsta, să afli tot ce ştie, să-mi spui tot ce-ţi spune, să înveţi să gândeşti ca el…”, îi porunceşte Toranaga.

Yabu, trădătorul

La polul opus credinţei pe care i-o arată Mariko-san stăpânului său, se află micimea şi ipocrizia întruchipate de Yabu, cel care plănuieşte să-i ia capul lui Toranaga, visând chiar să ajungă shogun.

Numai simplul gând al puterii îi înmoaie picioarele şi îl determină să premediteze acţiuni fără nicio urmă de moralitate: “Dacă predau lui Ishido capul lui Toranaga, neh?

Dar prin asta ajungi şi tu regent şi dobândeşti Kwanto, neh? Şi (…) de ce să nu ajungi preşedinte al Consiliului Regenţilor?

Sau de ce să nu faci un pas şi mai departe: să-l înlături pe Ishido şi să devii principalul general al moştenitorului, seniorul protector şi guvernator al castelului Osaka, generalul care stăpâneşte tot tezaurul legendar din fortăreaţă (...) Sau şi mai bine: să ajungă shogun! Îl înlături pe Yaemon şi eşti shogun!”