Iubiri & umbre

Trei povestiri într-un peisaj specific japonez, cu rafinamentul şi  lirismul spiritului nipon. Nuvelele lui Yasushi Inoue (1907-1991) au fost ecranizate de mari regizori, printre care şi Akira Kurosawa. Volumul de faţă adună trei povestiri despre enigmele şi neprevăzutul dragostei.

Anchetat în cazul unei afaceri ilegale de proporţii, un anume Sugi Sennosuke, în vîrstă de 37 de ani, părăseşte Tokyo-ul şi se cazează într-un hotel aflat pe coasta mării Kumanonada cu intenţia de a se sinucide pentru a evita dezonoarea:

„A privit peretele de stîncă, care se înălţa semeţ, ca un paravan, la trei-patru sute de metri de clădirea hotelului. Coasta care ieşea deasupra se intersecta aproape perpendicular cu marea, uriaşa rocă golaşă fiind spălată de valuri şi bătută de vînturi de mii de ani. «Locul ăla e bun!» s-a gîndit Sugi. Locul deasupra căruia se oprise privirea lui era marginea cea mai din stînga a peretelui de stîncă. Pe stîncă, sus, creşteau cîţiva pini, şi deasupra lor se roteau, ca într-un dans lent, patru, cinci păsări marine mici. Să presupunem că s-ar fi aruncat deodată de acolo. Ar fi căzut perpendicular cîteva zeci de metri şi s-ar fi oprit, lovindu-se de colţul care ieşea în afară exact la mijlocul peretelui. De acolo, cu capul în jos, descriind un arc domol, ar fi căzut în golful format la bază, unde fluxul crea un vîrtej întunecat şi valurile se spărgeau înspumate. «E ideal, n-ai ce spune!» s-a gîndit Sugi. Simţindu-se uşurat că descoperise, în sfîrşit, un loc pe care-l găsea potrivit pentru a-şi pune capăt zilelor, a aprins o ţigară. A fixat din nou cu privirea conturul aspru al peretelui întunecat şi, privind de-a lungul lui, şi-a imaginat curba descrisă de un mic corp care cade, se roteşte în picaj, agăţîndu-se de ceva, apoi se desprinde iar şi îşi continuă drumul. Şi-a spus că acel corp este al lui. Dar nu s-a simţit în mod special înspăimîntat de acest gînd şi nici corpul lui nu s-a înfiorat. Pînă să se agaţe de colţul întîlnit în picaj, îşi va pierde oricum cunoştinţa. Va descrie linia fizică pe care o face o entitate fără cunoştinţă, adică un simplu obiect. Cufundarea în moarte presupunea o precizie ştiinţifică şi o pregătire sportivă.” („Dragostea, şi moartea, şi valurile”)

Un triptic amoros

Odată pregătirile de sinucidere încheiate, Sugi are trei zile la dispoziţie să termine de citit o carte începută („ultimul lucru pe care-l mai avea de făcut în această lume”), numai că, se pare, în acel hotel singuratic nu e singurul care-şi pune la cale propria moarte. (Din păcate, finalul mi se pare previzibil şi uşor conformist). În cele trei povestiri ale cărţii, inclusiv în aceasta omonimă, dragostea îşi dovedeşte resursele de neprevăzut în decoruri şi în peisaje străine, departe de casă, printre străini.

 Ca şi cum numai scoasă din mediul ei dragostea îşi dă jos măştile şi relevă adevărul sentimentelor (sau sentimentele cele adevărate). În povestirea „Aniversarea căsătoriei”, un cuplu pleacă într-o staţiune cu ocazia unor bani picaţi din cer. Abia în vilegiatură natura fiecăruia se manifestă pe deplin, iar relaţia lor se arată, dincolo de conformismul social, aşa cum e cu adevărat. În „Grădina de piatră”, cei doi pleacă în Kyoto, oraşul studenţiei lui, pentru a-şi petrece luna de miere.

Numai că, în timp ce el rememorează o mai veche iubire la adăpostul memoriei, actuala soţie ia o decizie stranie. Călătoria presupune, cel puţin, iluzia libertăţii, iar îndrăgostiţii lui Inoue sînt luaţi pe nepregătite. În toate cele trei povestiri, protagoniştii lui Inoue îşi înfruntă, involuntar, iubirea plecînd departe de casă, căci şi în dragoste, ca şi în viaţă, călătoria are un rol iniţiatic.

Trei povestiri în peisajul specific japonez, cu rafinamentul, lirismul şi lentoarea specifice, scrise aparent simplu dar cu delicateţea şi arta suspansului pe care Yasushi Inoue le stăpîneşte perfect. La Editura Humanitas, din opera lui Inoue, au mai fost traduse romanele „Maestrul de ceai”, „Puşca de vînătoare” şi „Lupul albastru”.

Info

Dragostea, şi moartea, şi valurile, de Yasushi Inoue
Traducere din japoneză şi note: Anca Focşeneanu
Editura Humanitas, 2008