Jules Verne: de la submarine la Internet

„O călătorie spre centrul Pământului” şi „Goana după meteor” ale lui Jules Verne vor fi distribuite mâine, împreună cu ziarul „Adevărul”, la preţul de 10,99 lei.Cărţile celui care, la 12 ani, plănuia să plece în India ascuns pe o corabie, deschid istoria literaturii SF, anunţând multe dintre revoluţiile tehnologice.

„Călătoriile extraordinare”, ciclul în care sunt grupate cele 54 de romane ale lui Jules Verne, funcţionează ca un inventar al multora dintre găselniţele pe care tehnologia avea să le pună în circulaţie mulţi ani mai târziu.

Ce-i drept, scenariile sale despre Nautilus au fost puternic influenţate de unul dintre mentorii săi, Brutus de Villeroi, care avea să pună la punct primul submarin folosit de Armata Americană.

Distopia pariziană

Însă pentru celelalte invenţii, devenite astăzi banalităţi, cum sunt elicopterul, avioanele, energia obţinută din hidrogen, Jules Verne şi-a folosit nu doar lecturile şi studiile, ci şi apetenţa de vizionar. Unul dintre romanele sale mai puţin cunoscute, „Parisul în secolul XX”, descoperit târziu de un descendent şi publicat abia în 1994, este şocant prin numărul mare de elemente care, între timp, au trecut de la ficţiuni la realităţi cotidiene.

În acest volum, Jules Verne nu imagina doar oameni locuind în zgârie-nori dotaţi cu aparate de aer condiţionat, televizoare şi lifturi, ci propunea un întreg sistem informatic. În distopia celui care l-a creat pe Căpitanul Nemo, existau maşini de calcul, dar şi ceea ce astăzi numim Internet: „o reţea telegrafică globală”.

Lumi subterane şi spaţiale

Dacă iniţial, după ce renunţase la promisiunea unei confortabile cariere în drept, Jules Verne nu reuşea să găsească nicio editură interesată de cărţile sale, întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel avea să-i schimbe radical traseul. Hetzel, editor, de altfel, al lui Victor Hugo, l-a ajutat să-şi transforme stilul într-o maşinărie literară cu succes garantat.

„O călătorie spre centrul Pământului” a fost publicată în 1864, condensând în paginile sale o intrigă care l-ar face invidios şi pe Indiana Jones: animale preistorice, cataclisme naturale, suspans impregnat în fiecare rând. „Goana după meteor” este unul dintre ultimele sale titluri, fiind publicat postum, în 1908.

Conceput ca o confruntare între doi pasionaţi de astronomie, volumul nu le urmăreşte doar aşii scoşi din mâneca laboratoarelor de cercetare, ci şi jocurile amoroase, de partea romantică a cărţii ocupându-se fiul scriitorului, Michel Verne, care a editat acest roman după moartea tatălui său.