Fumatul, permis!

Cele 26 de texte semnate de autori cu vârste cuprinse între 30 şi 70 de ani şi publicate în plină cruciadă europeană împotriva fumatului alcătuiesc a patra antologie a seriei „Prima dată“. Primul fum stă în acelaşi timp sub semnul interdicţiei şi al iniţierii, este un act deopotrivă interzis, dar şi ritualic.

Iată un fragment din confesiunea fostei fumătoare de clasă Antoaneta Ralian:

„Din pur snobism am început să fumeg, întâi pe ascuns, apoi făţiş, trei-patru ţigări ieftine şi infecte pe zi. Nu ştiu şi nici nu aş putea reconstitui traiectoria de la snobism la viciu, la dependenţă... Când mă trezeam dimineaţa, nu mă regăseam, nu mă recompunem până nu-mi beam cafeaua şi nu-mi fumam prima ţigară. De parcă din zaţul de Ersatz şi din moviliţele de scrum se înfiripa, se materializa identitatea mea cotidiană. M-am măritat cu un soţ minunat, dar nefumător. În cei cincizeci din cei şaizeci de ani de căsnicie ai noştri s-a străduit zadarnic să mă convingă să renunţ la fumat. Îmi ascundea ţigările - până de curând am mai găsit pachete de ţigări mucegăite şi fărâmiţate prin ungherele dulapurilor. Am fumat 55 de ani, din 1945 până în 2000, în medie cam un pachet pe zi. Când lucram, bineînţeles, fumam pentru inspiraţie şi forţă, când mă odihneam - singurul calmant, ţigara; când eram veselă, mă regalam cu o ţigară; succesele profesionale erau celebrate cu o ţigară; eşecurile, atenuate cu o ţigară. Când aveam musafiri, fumam de nerăbdare aşteptându-i, pe urmă fumam cu musafirii, de plăcere; când plecau, fumam de uşurare. Nu exista emoţie, senzaţie de plăcere sau de neplăcere care să nu ceară o ţigară. Când eram în străinătate, adoram să intru în holurile somptuoase ale marilor hoteluri, Hilton, Sheraton, să mă las să cad moale în braţele voluptuoase ale fotoliilor adânci şi să privesc luxul prin fumul de ţigară. Marile hoteluri din New York, Chicago, Paris, Cairo, Roma poartă toate câte o amprentă a ţigărilor mele..."

Simbol, viciu, mod de viaţă

Această antologie este de două ori provocatoare. În primul rând pentru că apare în plină cruciadă europeană împotriva fumatului în spaţiile publice, apoi pentru că mizează pe ambiguitatea dintre fumatul tutunului şi al marijuanei/ haşişului. Însă numai Vasile Ernu (cu o descriere în detaliu a confecţionării şi funcţionării unui bulibuleator/bong) şi Mitoş Micleuşanu (cu textul cel mai hardcore) vorbesc şi despre iarbă sau alte „consumuri".

Interesul celor 26 de texte (seniorii fumatului fiind Livius Ciocîrlie, Şerban Foarţă şi Antoaneta Ralian) este mai degrabă antropologic. Primul fum stă în acelaşi timp sub semnul interdicţiei şi al iniţierii, este un act deopotrivă interzis, dar şi ritualic. Primele ţigări sunt furate (de la părinţi), primite (de la cei din anturaj), cumpărate la bucată sau de la contrabandişti, confecţionate din chiştoace şi hârtie de ziar. Primele ţigări se fumează în gaşcă, asistat sau în solitudine, în toaletele şcolilor, în spatele blocurilor, în tabere, la party-uri, în cămine studenţeşti şi, de cele mai multe ori, necesită strategii ale disimulării, precum şi o recuzită a ascunderii şi a ştergerii urmelor.

Aproape fără excepţie, ţigara fascinează, este fetişizată ca obiect interzis şi chiar obsedează, iar practica fumatului este, de la caz la caz, simbolică, creează complicitate sau ierarhii, capătă rol social, devine act rebel, agent creativ, statement artistic, tabiet sau întreţine un mod de viaţă.

Textele sunt, cum se întâmplă de obicei, de întinderi diferite şi de toată mâna, mai mult sau mai puţin confesive, vag autentice, inegale stilistic, uneori cu multe informaţii sau cu referinţe culturale. Unii semnatari livrează simple note, frânturi de rememorări sau ceva ce seamănă cu însemnări de jurnal (Cheloo, Şerban Foarţă, Lia Perjovschi, Elena Vlădăreanu), alţii scriu mici istorii personale cu diverse grade literare (Andrei Codrescu, Miron Ghiu, Cristian Neagoe, Dan Sociu, Bogdan Stănescu - toţi aceştia cu texte foarte bune; Vera Ion, Aurora Liiceanu, Costi Rogozanu, Vava Ştefănescu) sau adevărate ficţiuni (Dan Stanciu, Phillip O'Ceallaigh - prezent cu o povestire în traducere, iar Adrian Schiop cu o foarte bună autoficţiune, scrisă însă şi ea cu altă ocazie), compun versuri (Răzvan Ţupa) sau aserţiuni cvasi/pseudo-teoretice (cum sunt glumiţele intelo ale lui Alex. Cistelecan).

„Primul meu fum" reconstituie din istorii personale întinse de-a lungul a trei generaţii experienţa primului, dar uneori şi a ultimului fum. O carte care vă poate ajuta să să vă lăsaţi de fumat. Sau nu. 

Info

Primul meu fum volum coordonat de Andra Matzal

Editura ART, 2010.