Adevarul.ro

O anecdotă absurdă, reprodusă în carte: „Care este deosebirea dintre o raţă?“Doi mucaliţi absolvenţi de Harvard explică mai toată istoria filosofiei (concepte, curente, teorii) cu ajutorul bancurilor şi al glumelor, într-un amuzant şi inteligent tratat de „filosdotică“.

Bancurile nu sunt doar agenţi ai bunei-dispoziţii, sunt şi purtătoare de filosofie, susţin şi demonstrează cei doi venerabili profesori:

„Structura şi suculenţa unei anecdote şi ale unui concept filosofic au la bază acelaşi material: ambele «gâdilă» mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia şi anecdotele au izvorât dintr-un impuls identic - acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile, de-a întoarce lumea cu susul în jos şi a scoate la lumină adevărurile ascunse, adesea stânjenitoare, despre viaţă. Ceea ce un filosof numeşte revelaţie pentru un glumeţ e doar o poantă... De la agnosticism la zen, de la hermeneutică la eternitate, vom demonstra modul în care conceptele filozofice pot fi explicitate prin intermediul anecdotelor şi, de asemenea, vom vedea cât de numeroase sunt glumele care au în substrat fascinante idei filosofice. Dar staţi puţin, nu cumva cele două noţiuni sunt similare? În filosofie, înainte de a răspunde la orice întrebare, fie ea măruntă sau de mare însemnătate, trebuie să înţelegem ce semnifică întrebarea în sine...  Aşa e filosofia. Întrebările nasc alte întrebări, ajungându-se astfel la generaţii întregi de întrebări”.

Filosdotica pentru toţi

Aceasta este ideea tratatului de filosdotică în care logica, etica, filosofia religiei sau a limbajului, stoicismul, raţionalismul, existenţialismul, psihanaliza, feminismul sau corectitudinea politică, sistemele unor filosofi precum Platon, Schopenhauer, Newton, Descartes, Kant, Heidegger, Nietzsche şi alţi filosofi sunt explicitaţi cu ajutorul a peste 250 de bancuri şi caricaturi. Multe dintre bancurile reproduse în carte le ştim cu toţii pentru că le-am primit prin e-mail sau le-am citit pe net, dar nu ne-am întrebat niciodată ce problematică filosofică sau ce concept al gândirii ar fi la baza sau s-ar putea ascunde în spatele lor.

Sigur, există anecdote simple şi explicit absurde („Care este deosebirea dintre o raţă?“) sau care ilustrează paradoxul („Există un oraş în care singurul bărbier îi rade numai şi numai pe acei localnici care nu se rad singuri. Bărbierul în cauză se rade pe el însuşi sau nu? Dacă da, atunci nu se rade; dacă nu, atunci se poate rade“), dar există şi cazuri în care râdem fără să realizăm că, de fapt, ne amuză esenţialismul, adică raportul dintre proprietăţile accidentale şi cele esenţiale („De ce este elefantul mare, cenuşiu şi zbârcit? Fiindcă dacă ar fi mic, alb şi neted, ar fi o aspirină“), limitele identităţii de gen („Doi homosexuali stau la un colţ de stradă, când o blondă splendidă trece pe lângă ei, îmbrăcată într-o rochiţă mulată din şifon.

Unul dintre ei spune: «În momente ca ăsta, mi-aş dori să fie lesbiană!»), chestiunea filosofiei bioetice („Clientul în restaurant: Cum obişnuiţi să pregătiţi puii? Bucătarul: Oh, nu facem nimic special. Le spunem doar că o să moară“), confuzia între propoziţiile analitice „a priori“ şi cele sintetice „a posteriori“ („Există o modalitate infailibilă de a trăi până la o vârstă înaintată: mănâncă o chiftea pe zi, timp de o sută de ani“), distincţia operată de Kant între lumea fenomenologică şi cea numerologică („Asistenta: «Domnule doctor, în sala de aşteptare e un om invizibil». Medicul: «Du-te şi spune-i că nu-l pot vedea acum») sau etica situaţională („Hoţi înarmaţi dau buzna într-o bancă, aliniază clienţii şi personalul la zid şi încep să le ia portofelele. Doi dintre funcţionari sunt printre cei care urmează să fie jefuiţi. Primul îndeasă brusc ceva în mâna celuilalt:  «- Iată cei cincizeci de dolari pe care ţi-i datorez!»“)

Cu cât râzi mai bine, cu atât e mai mult de înţeles - cam asta ar fi morala filosdoticii.