Fantezia învinge

Ilustraţie din romanul „O călătorie spre centrul Pământului”

Volumul „O călătorie spre centrul Pământului” de Jules Verne va fi distribuit miercuri, 7 aprilie, împreună cu ziarul „Adevărul”, la preţul de 10,99 lei. Din 1864, când a apărut prima ediţie, şi până în prezent, romanul cele-brului scriitor francez nu a stat nicio clipă în raftul cărţilor uitate.

La data apariţiei lui, Franţa şi Europa în general erau cuprinse de febra descoperirilor ştiinţifice şi tehnologice. Epoca fiind obsedată de progres, scrierile de popularizare a ştiinţei erau în mare vogă şi stăteau la originea romanului ştiinţific. Într-un secol în care romanul realist făcea regulile, literatura lui Jules Verne era o noutate alcătuită din „vechituri", o combinaţie de roman popular, literatură pentru copii şi ingrediente preluate din numeroase texte de vulgarizare a ştiinţei.

De la explorare la iniţiere

„O călătorie spre centrul Pământului" a fost, pentru profesioniştii literaturii din contemporaneitate, o ilustrare a acestei reţete, povestea unei expediţii pe care o priveau prin lupa raţionalistă.

Abia în lumina secolului XX, majoritatea cărţilor lui Jules Verne aveau să fie interpretate altfel. Schimbarea este explicată convingător de Lucian Boia, în studiul său „Jules Verne. Paradoxurile unui mit": „Contemporanilor le plăcea să vadă în opera lui Jules Verne partea ştiinţifică şi tehnologică, cu aplicaţiile pozitive de rigoare. Erau puţin înclinaţi să structureze dimensiunea «fantezistă» a ficţiunilor sale - visul, aventura - potrivit liniilor de forţă ale unei mitologii. Tocmai fiindcă mitologiile păreau deja departe de Occidentul emancipat, lăsate în seama societăţilor tradiţionale (sau a «primitivilor», după cum se spunea cu un confortabil sentiment de superioritate).

Astfel, «Călătoria spre centrul Pământului» rămânea o simplă călătorie de explorare, depăşind, desigur, măsura obişnuită, dar axată pe o argumentaţie de factură raţionalistă şi ştiinţifică. În zilele noastre, tentaţia e mai curând de a vedea aici o călătorie iniţiatică.

(...) Redevenim sensibili faţă de mister şi transcendenţă: înclinări pe care pozitivismul burghez încercase să le îndiguiască. Fapt este că Jules Verne (...) oferă terenul ideal pentru o varietate de exerciţii mitologice. Această deschidere n-a fost de natură să-i ridice prestigiul literar în epoca lui. Dar în vremea noastră contează."

De la Hamburg în „centrul Pământului"

Tocmai fantezia ţesută pe canavaua romanului popular şi percepută ca fantezie a fost dimensiunea datorită căreia literatura verniană a rezistat la proba timpului. Romanele scriitorului francez au devenit mină de aur pentru literatura care i-a urmat şi, de asemenea, pentru cinematografie.

Fantasta călătorie în care pornesc Axel, călăuza islandeză Hans şi mineralogul Otto Lidenbrock din Hamburg, după ce acesta descifrează un cod secret dintr-un manuscris runic, este o incursiune irezistiblă în erele preistorice ale omenirii. Exploatând un imaginar spectaculos în care legendele ştiinţei coabitează fertil cu cele ale mitologiei, romancierul îşi poartă cei trei exploratori în măruntaiele Pământului, într-un ocean subteran care primeşte numele de Marea Lindenbrock.

Dinozauri, mastodonţi şi monştri, vegetaţie preistorică şi câte şi mai câte populează un labirint de nedesluşit prin care hoinăresc aventurierii înainte de a fi azvârliţi prin vulcanul Etna pe insula Stromboli din Mediterană, aproape de Sicilia.