Efectul tragic al vieţii

Un roman în care trecutul, etern rememorat, devine Dumnezeu. Publicat anul trecut, „Indignare“ îi confirmă ultrapremiatului (mai puţin cu Nobel) romancier Philip Roth statutul de cel mai mare scriitor american actual.

Marcus Messner ajunge la colegiu pentru a scăpa din măcelăria kosher a tatălui său:„Atunci când am citit despre lupta la baionetă cu chinezii din Coreea, în faţa ochilor mi-au apărut încă o dată cuţitele şi satârele tatălui meu. Ştiam ce ucigător de ascuţit putea fi ascuţişul lor.

Şi ştiam şi cum arată sângele, sângele ce împodobea gâturile puilor de găină atunci când erau omorâţi conform ritualului, sângele ce se scurgea din carnea de vită pe care o ţineam în mâini când tăiam o fleică de-a lungul osului, sângele care se infiltra prin pungile maronii, în ciuda hârtiei cerate dinăuntru, cu care învelisem marfa, sângele strâns în şirurile de şănţuleţe săpate în planşeta de lemn de forţa loviturilor de secure.

Tata purta un şorţ legat la gât şi pe după mijloc, un şorţ mereu însângerat, iar la o oră după ce deschideam magazinul, un şorţ proaspăt ajungea întotdeauna plin de sânge. Mama era şi ea năclăită în sânge... Am crescut cu sânge în jur – cu sânge, grăsime, tocile pentru cuţite, aparate de tăiat carnea, cu degete amputate şi cu bucăţi tăiate din degetele de la mâinile celor trei unchi ai mei, inclusiv ale lui tata -, dar niciodată nu m-am obişnuit cu el şi nici nu mi-a plăcut niciodată...

Sânge pe podeaua din lemn, înălţată şi crestată, sânge pe cântar, sânge pe uneltele de ascuţit, sânge pe marginea rolei de hârtie cerată, sânge pe muştiucul furtunului cu care curăţam podeaua congelatorului – mirosul de sânge era primul lucru care mă izbea ori de câte ori îmi vizitam unchii şi mătuşile la ei în magazin. Acel miros de trup de animal proaspăt măcelărit şi care aşteaptă să fie gătit mă trăsnea în nări de fiecare dată...

Ce ştiam eu despre slujba de avocat era că însemna tot ce putea fi mai diferit de o viaţă petrecută la o slujbă unde purtai un şorţ puturos şi plin de sânge...

Acceptasem cu drag să lucrez pentru tata şi învăţasem supus tot ce mi-a explicat despre meseria de măcelar. Dar tata n-a putut să mă înveţe niciodată cu sângele sau să mă facă să nu-mi pese de el.”

„Teribil şi incomprehensibil“

Marcus vrea să facă „totul cum se cuvine”, este conştiincios, modest şi retras, învaţă bine, evită să se înscrie în vreo frăţie, idealul lui e să devină un adult „cultivat, matur şi independent” şi să nu ajungă pe front. În afară de asta, Marcus este şi un evreu ateu care, în timp ce îşi detestă evreitatea, se confruntă cu antisemitismul latent al celorlalţi (autoconflictul etnic este recurent la Philip Roth).

Pe cât de preocupat este Marcus de propria libertate, pe atât de obsedat este tatăl lui de ideea pasului greşit, al unui act necugetat cu consecinţe tragice, conflictul patern din acest roman fiind, aşadar, acela dintre independenţă şi precauţie. Dragostea pentru Olivia, o fată frumoasă, dezinhibată sexual, neevreică şi cu o tentativă de sinucidere la activ, îl predispune şi mai mult la nesupunerea tradiţiei şi la afirmarea independenţei.

Revolta lui, deocamdată simbolică, împotriva valorilor conservatoare, ale patriotismului şi convingerilor religioase creştine („bătălia globală pentru supremaţia morală împotriva comunismului sovietic lipsit de Dumnezeu” este un fel de programă a colegiilor americane în anii `50) se confruntă însă cu obligativitatea de a frecventa predicile ţinute săptămânal în biserica din campus. În cele din urmă, forţarea limitei de toleranţă la tradiţia religioasă îl va constrânge pe Marcus să facă acel pas greşit care va atrage drept consecinţă fatala trimitere pe front.

Obsesia tatălui este, în cele din urmă, împlinită, iar „modul teribil şi incomprehensibil” al deciziilor „cele mai banale, mai accidentale şi chiar comice”, care pot duce la efecte disproporţionate sau tragice, este confirmat.

Existenţa este deopotrivă hazard, fatalitate şi incomprehensibil, spre indignarea eternă a ateului Marcus, tânărul de 19 ani care, vrând să facă „totul cum se cuvine”, ajunge să-şi povestească şi să-şi retrăiască scurta lui viaţă din moarte, lumea de dincolo a cărei Judecată de Apoi în absenţa oricărui Dumnezeu, dar şi a neantului descompunerii este, de fapt, teribilul (pentru că frustrant şi în deplină nesiguranţă) proces de conştiinţă al trecutului etern rememorat. Dumnezeu este memoria propriului nostru trecut!

Existenţialismul ateu, chestionarea moralităţii, obsesia morţii, sexualitatea scandaloasă, conflictul patern, antievreitatea, umorul, toate se află aici. „Indignare” este un roman 100% Philip Roth.