Droguri la liceeni

Droguri la liceeni

Un roman intelectual parodic, cu o construcţie sofisticată. Publicat pentru prima dată în 2000, romanul poliţist parodic „Balul fantomelor” se inspiră din perioada de început a traficului de droguri în liceele bucureştene.

Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii universale la un liceu bucureştean: „Sunt român şi trăiesc într-o ţară haioasă, unde în acelaşi an vin Papa şi Pavarotti, are loc eclipsa, îi batem pe unguri la fotbal, iar Diana Ross concertează la Cerbul de Aur fără chiloţi. E ţara lui Fane Spoitoru, Gabriel Liiceanu, a lui Lăcătuş, Doina Cornea, Truţulescu şi Patapievici, Triţă Făniţă şi Dan Grigore. E ţara unde senatorul Plătică se ceartă cu deputata Muscă. Unde liderii de partid sunt inamovibili, iar procurorii dinamovibili. Unde filosofii sunt trataţi cu Fichtecine. Unde minerii intră în greva foamei dacă nu sunt disponibilizaţi.

Unde se lansează – sinistră ameninţare – emisiunea «O noapte cu Adrian Păunescu». Unde o femeie de serviciu câştigă peste un universitar. Unde Salvarea abandonează muribunzi pe trotuare. Unde un bilet de tramvai costă cât costa înainte o bicicletă. Unde singura minune e floarea-soarelui. Unde votul cenzitar i-ar face pe fraţii Becali, Dumitru Dragomir şi Nicu Gheară să decidă în locul lui Ascanio Damian, Maia Morgenstern şi Andrei Pleşu. Unde înfunzi puşcăria dacă ai furat o pâine, dar nu păţeşti nimic dacă ai falimentat nişte bănci, de unde şi proverbul  «Cine fură doar un ou e un bou». Acesta e, pe scurt, Absurdistanul nostru de azi, de mâine şi de totdeauna.”

Parodie, satiră, thriller

Divorţat deja de patru ori, inteligent, nonconformist şi boem, dar sastisit profesional şi sentimental, viaţa profesorului blazat capătă ritm în momentul în care dă buzna în garsoniera lui eleva Carla Bracci, fiica voluptuoasă şi versată sexual a unui secretar de la Ambasada Italiei. Aceasta îl târăşte cu ea la o petrecere orgiastică care se va încheia cu o înscenare. Şantajat, Virgil Mihalcea se vede nevoit să devină plasator de droguri pentru propriii elevi, capul reţelei mafiote nefiind altcineva decât ataşatul cultural al Ambasadei Italiei, un fost mafiot cu identitate schimbată. Respectiva casetă cu înscenarea sexuală ajunge însă şi la brigada antidrog şi profesorul este şantajat şi de autorităţi, ajungând deopotrivă dealer şi informator de nevoie.

Policier parodic cu elemente de thriller, dar şi de satiră socială, romanul este construit pe trei paliere narative. Mai întâi, avem confesiunea profesorului Mihalcea care surprinde burlescul societăţii româneşti de tranziţie. Politica, presa, şcoala, ONG-urile, toate au parte de tablouri pline de absurd şi derizoriu, dar într-o cheie mai mult comică decât dramatică. Detaliile ce ţin de trecutul şi organizarea reţelei italienilor ne sunt prezentate însă în capitole de proză realistă la persoana a treia, o proză rece şi obiectivă, plină de tensiune şi, uneori, chiar de detalii horror. Cel de-al treilea filon narativ al romanului îl reprezintă transcrierea unor interviuri cu tineri satanişti şi dependenţi.

Sofisticat construit, alternând mai multe tipuri de discursuri narative şi cu un epic relativ complex, „Balul fantomelor” este un roman care impresionează şi place, deşi nu întotdeauna cele două efecte se suprapun.

Limbajul sociologic - raporturi, statistici, chestionare - cam taie maioneza naraţiunii, dacă mă pot exprima aşa, iar divagaţiile sunt, uneori, extinse peste necesităţile compoziţiei. Stilistic vorbind, Radu Paraschivescu este un prozator (umorist) versatil, cunoaşte toate trucurile ficţiunii şi are resurse pe care cei mai mulţi dintre scriitorii cu renume de la noi nu le au.

Nu pariază pe concizie (este, structural, un barochist), practică până la exces comicul de limbaj şi jocul referinţelor culturale, dar, mai ales, nu ajunge la acel tragism surd al situaţiilor din prozele lui Răzvan Petrescu cu care are multe în comun. Roman intelectual parodic, prin discursul (auto)ironic cult plin de citate al personajului, dar cu un subiect interlop cu prea puţine resurse comice, „Balul fantomelor” este o carte menită să fie citită/gustată pe jumătate. Depinde de cititor ce jumătate va prefera.