De la Beatles la Dumnezeu

Jorge Luis Borges şi Ernesto Sábato s-au întâlnit pentru prima dată cu ocazia acestor dialoguri, când primul avea 75 de ani, iar al doilea 63. Despărţiţi de convingerile politice, cei doi scriitori au stat de vorbă de şapte ori, între decembrie 1974 şi martie 1975.

După o lungă discuţie despre Don Quijote, apoi despre tango, cei doi scriitori ajung, în a doua lor întâlnire, să vorbească şi despre rock:„Borges: Ce muzică interesează tineretul de astăzi? Sábato: Muzica rock. Borges: Vacarmul, zgomotul? Sábato: Să nu fim nedrepţi.

Ştiu că pe Domnia Ta, în general, nu te interesează muzica. Dar să ştii că Beatles sunt nişte mari muzicieni. Borges: Cred că da. Nepotul meu mi-a spus odată: «O să asculţi un disc?». «Ce e?», l-am întrebat. «Nu-ţi spun», mi-a răspuns. A pus un disc şi m-a emoţionat foarte tare. Erau Beatles. Dacă aş fi ştiut mai dinainte, aş fi fost în gardă. La fel mi s-a întâmplat şi când am ascultat nişte blues, care credeam că nu-mi place. Într-o zi, Ulises Petit de Murat mi-a pus să ascult «Saint-Louis Blues».

Când s-a terminat, eram cu ochii în lacrimi. «Asta e ce nu voiai să asculţi», mi-a spus. Sábato: Da, e emoţionant. Dar copiilor le place altă muzică, ce vine din jazz, dar nu e jazz. Borges: Şi jazzul, de ce nu? Oare instrumentele diferă cu adevărat? Sábato: În multe cazuri, da. Au introdus instrumente noi, cum ar fi chitara electrică, orga şi chiar ţitera.

Sonorităţi deseori împrumutate din India sau din muzica barocă. Borges: Muzica aceasta este veselă sau tristă? Sábato: Are câte puţin din toate: veselă, tristă, nostalgică, uneori gingaşă. Borges: Când am fost în Statele Unite, am ascultat multă muzică, dar nu-mi dădeam bine seama dacă era de tristeţe sau de bucurie.

Sábato: Muzica Occidentului trăieşte o renaştere, dar e făcută pentru muzicieni noi, de genul Joan Baez şi Bob Dylan. Cântece foarte frumoase, uneori cu urme din vechile balade irlandeze sau scoţiene. Borges: Da, influenţa singurătăţii marilor câmpii."

Cu deferenţă şi umor

Contextul întâlnirilor celor doi este acesta. Iniţiate de jurnalistul Orlando Barone, întâlnirile au început la trei luni după moartea lui Peron. Borges fusese umilit, pentru convingerile sale politice, de către Peron (dat afară de la bibliotecă, în 1945, şi trimis ca inspector de găini într-o piaţă publică, dar numai pentru a fi dat afară în aceeaşi zi). Sábato, în schimb, era un peronist convins, astfel că înţelegerea celor trei a fost ca dialogurile să nu atingă subiecte politice.

În acel moment, Borges avea 75 de ani, Sábato, 63. (Ca un detaliu, în timpul dialogurilor, primul a băut apă, celălalt, whisky, niciunul nu a fumat). Scriitorii n-au fost prieteni, dar şi-au apreciat reciproc literatura. Pe toată durata dialogurilor, mama lui Borges se afla pe patul de moarte. La câteva luni după încheierea lor a murit. Cei doi s-au întâlnit atunci pentru ultima oară. Dialogurile dintre ei pornesc, de cele mai multe ori, de la sine, n-au nevoie de întrebările jurnalistului, şi scriitorii discută despre tot ce le trece prin cap.

În general, literatură şi arte: despre poezie, roman vs povestire, Don Quijote, traducere, limbaj şi stil, despre morală şi succesul în artă, motivaţiile, scopul şi tabieturile scrisului, ecranizările romanelor, Premiul Nobel (pe niciunul nu-l interesa), arta tangoului, dans şi pictură etc. Urmează, ca interes în dialogurile lor, chestiuni de teologie, filosofie şi psihologie, adică Dumnezeu, religie (Borges admira budismul), sinucidere (amândoi au luat-o în calcul), cunoaştere, vis, realitate, moarte ş.cl.

Aproape fiecare replică a celor doi este o maximă, o butadă, un paradox, un nucleu teoretic care oferă nenumărate sugestii. Teribil de inteligenţi, şi Borges, şi Sábato discută extrem de cald, sunt deschişi şi ironici, au umor, se adresează unul altuia cu deferenţă, îşi ridică mingi la fileu şi momentele în care au opinii diferite sunt extrem de puţine fără însă ca dialogul să-şi piardă din caracterul provocator.

Firi enciclopediste amândoi, uluiesc prin memoria citatelor şi a numelor cu care care realizează corespondenţe uluitoare. O carte stimulantă, din cele care te fac să te simţi deştept citindu-le! Cu creionul în mână.

Info

Borges - Sábato, Dialoguri consemnate de Orlando Barone
Traducere: Ileana Scipione
Editura Polirom, 2010