Două romane de Jules Verne vor fi distribuite într-un singur volum miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. „Un bilet de loterie“ a apărut sub semnătura lui Jules Verne în 1886, pe când „Farul de la capătul lumii“, prima operă a scriitorului publicată postum, a născut controverse legate de identitatea autorului.
După moartea lui Jules Verne, în 1905, fiul său Michel împreună cu editorul Pierre-Jules Hetzel au luat în posesie manuscrisele scriitorului rămase nepublicate pentru a începe editarea romanelor postume.
Printre acestea exista şi manuscrisul romanului „Farul de la capătul lumii". S-a demonstrat ulterior că Michel Verne a rescris, mai mult sau mai puţin, majoritatea acestor manuscrise. Mai mult, a conceput romane noi cum ar fi „L'Agence Thompson and C°", pe care l-a publicat sub semnătura tatălui său, folosindu-se astfel de prestigiul deja enorm al acestuia pentru a comercializa cartea. Atât de mare a fost contribuţia lui Michel la forma finală în care au fost publicate romanele postume, încât a luat naştere o controversă legată de numele care ar trebui aşezat pe coperta acestor cărţi.
Fiul risipitor, autorul
Descris de către tatăl său drept un „enfant terrible" (copil teribil), Michel „se bucura" de o personalitate îndărătnică. A fost trimis de către părintele său la o şcoală de corecţie privată în speranţa de a-i îndrepta comportamentul, dar măsura nu a dat rezultate mulţumitoare. Michel a încălcat cele mai multe dorinţe ale tatălui său şi a fugit de acasă, la 19 ani, pentru a se căsători cu o actriţă. Legătura nu a durat, căci a abandonat-o pentru o tânără de 16 ani, cu care a avut doi copii.
Tensiunea dintre tată şi fiu s-a temperat de-a lungul timpului, astfel că, în 1905, cei doi s-au despărţit în relaţii bune. Michel a luat asupra sa sarcina de a publica ultimele manuscrise ale părintelui său. A scris într-un stil similar cu al acestuia şi era considerat de către Jules Verne drept un scriitor bun. Michel nu a reuşit însă să depăşească valoarea sau prestigiul scriitoricesc al tatălui şi a rămas celebru în mare parte datorită controversei legate de identitatea reală a autorului romanelor postume.
Lupte violente cu piraţi
Acţiunea din romanul „Farul de la capătul lumii" se petrece în jurul farului situat pe ţărmul unei insule din Oceanul Pacific - Staten Island. Vasquez, Moriz şi Felipe, cei trei paznici ai farului, sunt atacaţi de un grup de piraţi condus de Kongre. Dintre ei, doar Vasquez supravieţuieşte, ceilalţi doi sunt ucişi. Acesta este nevoit să petreacă mai multe luni în aşteptarea navei Santa Fe, chemată să îl salveze. Cum farul de pe insulă intră sub controlul piraţilor, o navă americană, Century, se izbeşte de ţărm.
Singurul supravieţuitor al naufragiului este ofiţerul John Davis, care se va împrieteni cu Vasquez. Cei doi vor înfrunta pericole succesive pentru a supravieţui atacurilor piraţilor, reuşind ca, în final, să-i învingă. Vasquez se va întoarce acasă la bordul mult-aşteptatei nave Santa Fe.
Romanul a fost ecranizat o singură dată, la Hollywood, în 1971. Producţia „The Light at the Edge of the World" nu a cunoscut succesul, în ciuda bugetului consistent, a colaborării cu case de producţie internaţionale de prestigiu, a locaţiilor exotice de filme şi în ciuda numelor sonore prezente în distribuţia filmului: Kirk Douglas în rol principal, Renato Salvatori şi Massimo Ranieri în roluri secundare. S-a considerat că filmul era prea violent, iar calitatea dialogurilor şi, în general, a adaptării nu se ridica la cea a romanului scris de Jules/Michel Verne.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza