Djuvara: ''Sunt, cum îi plăcea lui Ceauşescu să fie ţara, multilateral dezvoltat!''
0
Volumul său „Amintiri şi poveşti mai deocheate“, apărut la Editura Humanitas, se găseşte în librăriile din toată ţara. Neagu Djuvara (93 de ani) povesteşte cu umor întâmplări din copilăria şturlubatică, câteva experienţe din tinereţea petrecută în Franţa, dar şi istorioare despre personaje emblematice ale Bucureştiului interbelic.
Prima oară, poveştile lui Neagu Djuvara au apărut în revista „Plai cu boi“. Apoi, fiindcă multă lume îl dojenea („Dom’le, eşti un om bătrân, cu o anumită reputaţie, eşti istoric, filosof al istoriei, memorialist, ce te bagi la chestii d’astea?“), a devenit mai reticent. A luat hotărârea de a trimite manuscrisul Editurii Humanitas pentru a fi publicat numai „După moartea mea!“
Citiţi şi interviul acordat de Neagu Djuvara pentru ziarul Adevărul! Neagu Djuvara: "Totul în viaţa mea a fost întâmplător!"
Testamentele, făcute să fie stricate
„Doamna Lidia Bodea a insistat să apară acum şi atunci am cedat. Oricum, testamentele sunt făcute ca să fie stricate. Şi am zis: «Hai să-l stricăm de pe acum!» Şi i-am dat voie să publice aceste patru poveşti într-o carte, spuse într-o ordine cronologică“, a declarat Neagu Djuvara. Directorul general de la Humanitas, Lidia Bodea, a dezvăluit cum l-a convins pe scriitor să publice volumul cât este în viaţă.
„Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o... poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) «pentru după moartea mea». Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! Aşa că, după nu puţine şi nici uşoare exerciţii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lăsat înduplecat şi ne-a îngăduit să adunăm în volum cele patru poveşti risipite într-o revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveştile s-au îmbogăţit cu noi, spumoase şi irezistibil istorisite întâmplări“, a mărturisit Lidia Bodea.
Goi-goluţi, pe motocicletă
Prima istorioară, cea mai „deocheată“ dintre cele patru, ne întoarce în timp, în anul 1922, la Mamaia-sat. Neagu Djuvara ne pune în faţa unui moment uşor erotic, în care protagonişti sunt Mona Mavrocordat, verişoara de şapte ani, „rotunjoară, voinică, băieţoasă“, autorul la vârsta de şase ani şi doctorul Lupu, „pe atunci tânăr, simpatic, prietenos“. „Hai, copii, să vă fac un tur cu motocicleta!“, i-a invitat doctorul Lupu.
„Noi, goi-goluţi, Mona în side-car, eu în spatele lui, ţinându-l strâns de mijloc. Şi goană cu o sută pe oră pe partea udă a nisipului, ca la campionatele de viteză. O beţie! Dar, la întoarcere, doctorul Lupu o ia pe şosea şi intrăm astfel goi în sat – mă văd fugind ruşinat prin curte de la şosea până-n casă!“ Cea mai serioasă poveste este cea de-a doua apărută în volum, cu titlul „Cum m-a învăţat şcoala franceză să scriu mai bine româneşte“.
„Am vrut să explic tinerilor de astăzi cât de franţuziţi am fost, adică societatea românească din secolul al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea. Eram atât de franţuziţi, încât în multe familii se vorbea franţuzeşte acasă. Am vrut să povestesc cum am făcut eu, la vârsta de 12-13 ani, liceul în Franţa şi câteva aventuri pe care le-am avut acolo“, ne-a mărturisit Neagu Djuvara.
Urmează o poveste savuroasă despre o figură a Bucureştiului interbelic: „Popovici-galoş, diplomat de carieră“. „Lui Andrei Popovici i se alipise porecla Galoş, fiindcă fusese văzut pe Calea Victoriei, în luna lui Cuptor, cu galoşi în picioare pe canicula care lovea Bucureştiul şi în vremea aceea. Întrebat de ce se încălţase astfel, răspunsese că din cauza faptului că faimoasa băcănie Dragomir Niculescu stropea trotuarul din faţa prăvăliei“. A patra – şi poate cea mai amuzantă – vorbeşte despre câteva căsătorii între boieroaice regăţene şi ardeleni şi viceversa.
„Ca şi «Amintirile din pribegie», aceste «Amintiri şi poveşti mai deocheate» sunt un prilej minunat de a călători în timp, căci memoria lui Neagu Djuvara, ajutată de fermecătoarea sa limbă română, e cea mai bună călăuză - şi, de astă dată, o călăuză mai pusă pe şotii şi dispusă la indiscreţii ca oricând“, a spus Lidia Bodea.
Amintiri despre Mia
„Îl chema, ţin minte, Paul Gedegżr; eu l-am găsit cam mic şi urât şi era chiar nebun: pe când îi făcuse Miei curte la Copenhaga, fără succes, într-o seară, când s-a întors ea de la birou, şi-a găsit mobilele odăii aruncate pe geam în stradă! Ăsta-i genul de tipi care cuceresc femeile delicate. Deci nu-i de mirare că la Stockholm, găsind-o pe Mia «încălzită» de mine, i-a luat fecioria. Am aflat lucrul prin verişoara mea Ioana Bellu, dactilografă la Legaţie, care o găzduia pe Mia, dar care era şi tare vorbăreaţă, de a aflat de întâmplare toată Legaţia. Însărcinatul cu Afaceri, George Duca (fiul lui I.G. Duca, cel asasinat de legionari), şi vechiul meu prieten şi coleg Sandu Ghika s-au purtat de atunci cu Mia ca şi când cine ştie ce porcărie făcuse şi ar fi fost ultima paţachină. S-a simţit foarte umilită, de aceea eu am rămas cât puteam de prietenos cu ea“. (Întâmplare din volumul „Amintiri şi poveşti mai deocheate“).
Un călător
Neagu Djuvara s-a născut în august 1916, la Bucureşti. Este licenţiat în Litere la Sorbona (Istorie, 1937) şi Doctor în Drept (Paris, 1940). În mai 1943, a intrat prin concurs la Ministerul de Externe. A fost trimis curier diplomatic la Stockholm, la 23 august 1944. A locuit în Suedia până în septembrie 1947.
A plecat spre Africa, în Republica Niger, în 1961. A petrecut aici 23 de ani, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine. În acelaşi timp, a fost profesor de drept internaţional şi de istorie economică, la Universitatea din Niamey.
S-a întors în România, după 1989. Alte volume de Neagu Djuvara, apărute la Humanitas: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“, „Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne“, „Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane“ sau „Amintiri din pribegie“.
Se încarcă comentariile...
