Boieri, nobili, diplomaţi

adevarul

Publicat: 04.11.2009 21:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 10:40

Volumaşul cu amintiri şi evocări al hâtrului Neagu Djuvara este o „jucăreauă“ memorialistică agreabilă, anecdotică, scrisă fermecător. Poveştile „deocheate“ adunate de Neagu Djuvara în această cărticică au fost publicate mai întâi în revista „Plai cu boi“.

Andrei Popovici, poreclit Galoş, a fost de mai multe ori ministru în guvernele naţional-ţărăniste din perioada interbelică. Iată-l evocat de Neagu Djuvara într-o postură „deocheată”:

„Pe când eram de zece ani, îl invită mama pe Popovici-galoş la Sinaia, în vila pe care o închiria iernile ca să fim la aer curat, că fusese frate-meu bolnav de plămâni. Presupun că va fi avut planuri de măritiş pentru sora mai mică, Jeanne... Jeanne era frumoasă şi distinsă, dar se apropia de 40 de ani tot nemăritată, cred că în urma unei mari decepţii în dragoste... Jeanne se retrăsese din lume şi s-a mărginit la vocaţia de a doua mamă a nepoţilor Răzvan şi Neagu. Mama, disperată.

Şi aşa trebuie să fi fost cu adevărat, ca să-şi arunce ea ochii pe fenomenul Popovici-galoş. A doua zi după sosirea lui la Sinaia, era bolnav, sau se credea bolnav, şi s-a închis în odaia lui, cea mai mare din modesta lui locuinţă. În dimineaţa următoare, Jeanne, milostivă, bate la uşă aducând tava cu micul dejun, cafea cu lapte, cozonac cu unt şi miere etc.

Se aude dinăuntru: «Intră!» Deschide uşa - şi ce vede? Popovici îşi făcea nevoia mare pe ţucal, în pat, cu paltonul pe el, pălăria pe cap şi o umbrelă mare deschisă spre uşă, că, de, cum se zice mai la periferie, «Când e uşile dăşchise, trage corent». Jeanne, stupefiată, îi zice «Eşti un porc!», trânteşte tava pe masă şi iese. Nu e nevoie să spun că şederea tipului la Sinaia fu de scurtă durată”.

Hâtru & elegant

Neagu Djuvara este, probabil, ultimul mare domn dintr-o Românie retrasă definitiv în cărţi. Ofiţer în campania din Basarabia şi Transnistria din 1941, licenţiat în istorie la Sorbona, apoi şi în Drept şi, mult mai târziu, în 1972, în filosofia istoriei, intrat în diplomaţie la mijlocul anilor `40, implicat ulterior în procesele politice puse la cale de comunişti şi rămas în exil ca militant în organizaţiile diasporei, consilier diplomatic şi juridic mai bine de două decenii al Ministerului nigerian al Afacerilor Externe, predând, în tot acest timp, de la o catedră universitară dreptul internaţional şi istoria economică, apoi obţinând o nouă diplomă, de la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris, profilul intelectual al lui Neagu Djuvara este exemplar şi irepetabil.

Diplomat şi intelectual old fashion, istoric eminent, memorialist şi scriitor cu totul special, distins, elegant, şarmant şi discret homme á femmes, dar şi figură publică extrem de respectată şi de populară, Neagu Djuvara este, poate, singura personalitate de la noi care fascinează prin stil (y compris atitudine, eleganţă şi idei).

Cărticica de faţă (ilustrată reuşit de colajele retro suprarealiste ale lui Andrei Gamarţ) poartă un titlu relativ înşelător. Trebuie să înţelegem termenul „deocheat” în accepţiunea lui etimologică, mai soft: care depăşeşte anumite limite ale bunei-cuviinţe. În cazul de faţă, buna-cuviinţă nu se referă atât la erotism, cât la conduita nobiliară, căci poveştile de faţă ne înfăţişază mai multe scene şi întâmplări hazlii – ruşinoase şi jenante – cu boieri şi politicieni, dar nu numai, surprinşi în ipostaze nedemne de codul manierelor nobiliare, altminteri cât se poate de „omeneşti”. Sau pe-aproape.

Volumaşul cu amintiri şi evocări boiereşti al hâtrului Neagu Djuvara este o „jucăreauă” memorialistică agreabilă, anecdotică, culegând, cu multă înţelegere umană, pedanteriile, slăbiciunile, maniile şi viciile din viaţa privată a unor personaje nobile, dar, în acelaşi timp, oferind şi detalii interesante despre destinul, în general, al nobilimii de secol 19. Educaţia, carierele diplomatice, mariajele, prieteniile, dar şi exproprietărirea sau exilul boierilor români, toate acestea apar undeva pe fundalul acestor amintiri frivole, dar scrise cu simpatie şi, mai ales, cu o rară eleganţă a limbii. O cărticică de seară (din păcate foarte scurtă) scrisă fermecător, cu un umor plin de distincţie.

Info