Atinge poezia!
0
Volumul „apasă“ susţine că lectura este un act fizic, un schimb de senzaţii. Sorin Despot a câştigat Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor de anul trecut.
Poemul se cheamă „hohote", o declaraţie de diferenţă & de independenţă ca o (posibilă) artă poetică: „nu mai vreau să admir întregul/ aici aerul are gust fiecare detaliu/ se prelinge de pe marginea patului/ rămân pelvisul şi coapsele printre / hohote de piele şi parfum scump/ nu mă interesează experienţele totale/ imaginile complete contactele şi/ limitele cele mai îndepărtate/ mie îmi membrele bucăţile/ desprinse de context eu aş face/ dragoste cu fiecare celulă/ m-aş prăbuşi în fiecare nucleu/ îmi plac tremurul şi stângăcia/ fiecărui spasm şi firele de păr/ care perforează retina/ m-am săturat de lecţii şi momente ratate/ de frică de respingere m-am săturat/ suntem construiţi pentru a pătrunde/ m‑am săturat de complexe şi de ruşine/ de clişee romanţioase şi de butoane/ pe care trebuie să ştii să le-apeşi/ vreau să mă opresc pentru că mi-e sete/ sau pentru că vreau şi atât"
Designul interior al „zilnicului"
Motivat, la un anumit nivel, de nostalgia figurii paterne pierdute, scrisul debutantului sorin despoT se „desfăşoară" în peisaje urbane alienante, printre scene căministe mizere („e perioada în care în p16/ încep să cadă politehniştii restanţieri/ de la geamuri"), cu sugestii anticonsumeriste şi momente de dragoste. Nu parcursul, ci instantaneele alienării (ca efect al inadecvării şi al perspectivei morţii, „groapa comună în care viaţa/ ne împinge pe toţi") îl preocupă pe tânărul poet ale cărui poeme de stare, în care lentoarea alternează cu solitudinea, sunt mai mult imagini (iluzorii) ale minţii şi percepţii (deformate) ale corpului.
Vag psihedelice, versurile sale, marcate uneori de obscurităţi şi viziuni stranii, sunt, de fapt, consemnările unor „treceri" şi pierderi (uşa şi oglinda sunt motive recurente) sau căderi ale fiinţei „în căutare de zboruri", de evadare, desprindere, eliberare din „designul meticulos al ratării". Un anume deficit de comunicare, de apropiere şi de rezistenţă („teama butonează telecomenzi") alternează cu efectele nefaste ale „realităţii ca un covor de noxe", ale existenţei având tot mai puţine certitudini, cu presiunea surdă a „zilnicului" şi a sensului aflat în perpetuă căutare/ scăpare.
Referinţe şi citate (unele foarte discrete) din Tom Waits, The Doors, Bulgakov sau Baudrillard merg mână în mână cu formulări de o anume precizie intelectuală şi, mai ales, cu expresia alienării consumeriste mereu prezente: „pe iubita mea o claxonează bărbaţii pe stradă/ dimineaţa calcă în bucureşti printre gunoaie/ păşeşte ca o brumă undeva între un zâmbet colgate/ şi un moment kodak nemărginit" (poemul „cineva toarnă acuarele în ţevi") sau „dacă toţi aceştia realizează că vor muri/ de unde atâtea sacoşe atâta zgomot/ între filiale de bancă iar mai ales/ de unde atâta disperare în spatele siluetelor de carton/ o armată de priviri pierdute/ mătură pieţele publice" (poemul „mai mulţi oameni în stradă").
În tot acest mediu al ratării, consumului & poluării (la propriu şi la figurat), mai multe personaje feminine „întreţin" urme, distanţe şi gesturi, multe dintre textele volumului fiind poeme de căutare şi confirmare a dragostei (uneori, poetul se substituie vocii feminine). Spre final, imaginea ştearsă a tatălui pierdut („îngropat prea adânc în pământ şi în mine") revine într-un poem emoţionant ce anticipează sugestia retragerii/ părăsirii/ plecării din chiar ultimul vers al volumului.
Alternând austerul, confesivul şi introspectivul, sorin despoT scrie, cu multe subtilităţi, o poezie a percepţiei şi a intelectului („gândeşti cu trupul" se intitulează un poem), de unde şi semnificaţia titlului-îndemn al volumului. Ca şi scrisul, cititul este un act fizic, cartea fiind (şi) un schimb de senzaţii.
Info
Apasă de Sorin Despot
Editura Cartea Românească, 2010
Se încarcă comentariile...
