America la început de secol XX
0
„Trilogia SUA“, cea mai importantă operă a lui John Dos Passos, un „clasic al modernităţii“, a apărut într-o nouă ediţie românească. Seria este alcătuită din romanele „Paralela 42“ (1930), „Nouă sute nouăsprezece“ (1932) şi „Marile afaceri“ (1936), retipărite acum în traducerea semnată de Radu Lupan, publicată pentru prima dată în 1968.
Apreciat de Norman Mailer şi de E.L. Doctorow, fapt deloc surprinzător dacă ne gândim la literatura practicată de cei doi prozatori americani de forţă, dar şi de un spirit ca Jean-Paul Sartre, „Trilogia SUA" este o lectură obligatorie pentru americani, care studiază la şcoală scrierile lui John Dos Passos. În literatura canonică din America secolului XX, seria ocupă un loc sigur. Această poziţie stabilă printre clasicii modernităţii de peste Ocean şi-a câştigat-o, de-a lungul timpului, graţie unor atribute hotărâtoare: în primul rând, scriitura novatoare la momentul 1930, care propunea o originală structură-hibrid, şi în al doilea rând faptul că America este adevăratul protagonist al acestei ficţiuni care se desparte iremediabil de cutumele şi convenţiile epuizate ale romanului.
Discontinuitate şi dezorientare
Trilogia lui John Dos Passos, care în 1925 îşi cucerise comparioţii cu „Manhattan Transfer", un roman de success, tradus în limba română mult prea târziu, este, de fapt, o incursiune fără egal într-un paradis în destrămare, într-un ţinut sfâşiat de contradicţii, care nu mai încape în vechile tipare sociate şi se află în căutarea unei noi orânduiri, adaptate unei istorii care avansează mult prea repede pentru a fi descifrată de cei care o trăiesc. „O viziune a unei lumi lipsite de o perspectivă umană coerentă, dominată de incompatibilitatea dintre evoluţia social istorică în permanentă şi rapidă schimbare, discontinuă, fragmentară, şi năzuinţa spre continuitate a existenţei individuale", iată cum descria traducătorul Radu Lupan, în prefaţa volumului „Paralela 42", imaginea care se articulează în trilogie.
Imaginea deloc încurajatoare a „ţării tuturor posibilităţilor" se conturează din poveşti şi secvenţe centrate în jurul unor personaje ca jurnalista militantă Mary French, actriţa aspirantă la glorie Margo Dowling, marinarul Joe Williams, gurul în relaţii publice J. Ward Moorehouse şi asistenta lui. Însă toate acestea şi multe altele sunt doar nişte instrumente, şi nicidecum obiectul reflecţiei în care se constituie proza lui Dos Passos. Personajele funcţionează ca „proptele" la care autorul recurge pentru a pune sub lupă personajul America faţă cu istoria, deci inclusiv cu prezentul, având simplul rol de cale de acces la contradicţiile şi eşecurile unei Americi dezorientate.
Tehnică experimentală
Prin urmare, cititorii dornici de poveste în primul rând nu vor găsi în „Trilogia SUA" mari motive de satisfacţie. Cei care caută să se întoarcă la SUA primelor trei decenii din secolul trecut, la specificul unei epoci deloc liniştite, dar şi la o proză îndrăzneaţă, solicitantă, variată stilisic, vor găsi în seria lui Dos Passos, pe care Normal Mailer o considera o concretizare fericită a ideii de „marele roman american", şi un document semnificativ, şi o sursă care a însemnat mult pentru proza postmodernităţii americane.
Tehnica experimentală pusă la lucru în cele trei volume combină, de fapt, patru tipuri de text: secvenţe în care naratorul urmăreşte mai multe personaje, alături de colaje alcătuite din extrase de ziar şi din texte ale unor cântece la modă, mici secvenţe biografice care au în prim-plan personalităţi publice ca Henry Ford sau Woodrow Wilson, precum şi fragmente autobiografice, în care apelează la fluxul conştiinţei, tehnică folosită deja de cei mai importanţi prozatori europeni ai primei jumătăţi de secol.
John Dos Passos, artist plastic
Reprezentant al „Generaţiei Pierdute", prieten cu spirite importante ale epocii, printre care şi cu Ernest Hemingway, de care aveau să-l despartă mai târziu convingerile politice, John Dos Passos s-a impus ca scriitor în 1925, cu „Manhattan Transfer", roman-icon despre New York. Un aspect interesant al biografiei sale este activitatea în sfera artelor plastice, care nu i-a adus însă preţuirea în posteritate. John Dos Passos a studiat arta în tinereţe şi şi-a ilustrat multe dintre propriile cărţi.
În stilul etalat de lucrările sale se întâlneau, susţin specialiştii, elemente de impresionism, expresionism şi cubism. Prima sa expoziţie de pictură a avut loc înainte ca tânărul să câştige recunoaşterea criticilor literari pentru scrierile sale, mai exact în 1922, la National Arts Club din New York. În aceeaşi perioadă, a creat şi afişe pentru un teatru newyorkez care promova noua dramaturgie şi a realizat chiar şi decoruri pentru unele spectacole produse de această instituţie.
Dos Passos a pictat, de fapt, toată viaţa, chiar dacă a fost considerat un artist minor. A călătorit intens şi ecourile experienţelor desfăşurate pe tărâmuri străine sunt prezente în pictura lui. Străduţele şi cafenelele Parisului, pe care le-a colindat în compania amicilor Ernest Hemingway şi Blaise Cendrars, se reflectă în multe dintre lucrările pe care le-a semnat. În ultima parte a vieţii, în plastica lui a dominat interesul pentru peisagistică şi mai ales pentru priveliştile din apropierea locuinţelor sale din Virginia şi Maine.
Info
„Trilogia SUA": „Paralela 42", „Nouă sute nouăsprezece" şi „Marile afaceri"
Traducător: Radu Lupan
Editura: Nemira
Preţ: „Paralela 42" - 49,90 lei, „Nouă sute nouăsprezece" - în curs de apariţie, preţ neprecizat, „Marile afaceri" - 49,90 lei
Se încarcă comentariile...
