Adulter & dosare

Scriitoarea Gabriela Adameşteanu face o călătorie în timp, nu doar tematic, ci şi stilistic. „Provizorat“ continuă romanul din 1975, „Drumul egal al fiecărei zile“,în ceea ce pare a se contura drept trilogia Letiţiei Branea despre desti-nul unei intelectuale în comunism.

Sorin, secretar cu propaganda, îi ţine Letiţiei, în patul adulterului, lecţii politice:

„«Înţelegi ghinionul nostru, Lety? Facem de fapt parte şi noi din baby boom, generaţia de după război. Dar, în timp ce noi eram, în '68, cu ochii pe Primăvara de la Praga, în Occident a fost o altfel de revoluţie! Lasă că erau marxişti, troţkişti, maoişti contra profesorilor, a părinţilor, a instituţiilor, dar ce crezi că făceau fetelea alea cu fuste de ţigănci şi bărbaţii lor pletoşi şi bărboşi pe care am vrut şi noi să-i imităm? Homosexuali, lesbiene, parteneri multipli, sex în grup, droguri, pilulă, o revoluţie sexuală, acolo ar fi de tine! La noi este invers, nouă Tovarăşul ne-a trântit Decretul şi a scos anticoncepţionalele de pe piaţă! 22 de milioane, asta este cifra minimă pe care şi-a propus-o!... Oficial acum suntem cam 18.900.000, dar poţi să ştii? Toate cifrele pe care Institutul de Statistică le prezintă Tovarăşului sunt false, dar când curba demografică iar a coborât, face o criză de furie! A doua zi, ziarele sunt pline de articole contra medicilor criminali, procuratorii intră în spitale şi interoghează femeile cu hemoragii, dacă nu spun cine le-a ajutat să provoace avortul, nu mai ajung în sala de operaţii, ci la morgă. Miliţienii dau drumul la arestări cu bătăi. Câte femei au murit? Ei, asta chiar nu vom şti, în atâte decenii se vor aduna probabil sute de mii, ca să nu mai vorbim de cele rămase fără uter, fără ovare...» Sorin îi arată Letiţiei faţa invizibilă a lumii, păcat însă că nimic din ce-i povesteşte nu poate intra în povestirile ei cu care tocmai a luat premiul revistei Literatura nouă."

Duplicitate în budoar

Încercarea celor doi de a duce o viaţă secretă fericită, în garsoniera împrumutată de la un coleg, este doar o iluzie. Insinuat în fiecare conversaţie şi confesiune, politicul răsfrânge asupra amanţilor umbrele suspiciunii. Fiecare îşi cunoaşte doar parţial trecutul, lucru care-i face pe amândoi nesiguri de sine şi de celălalt deopotrivă. Şi Letiţia, şi Sorin descoperă printre părinţi şi rude simpatizanţi legionari, istoria familiilor lor fiind cunoscută mult mai bine de şeful de cadre al instituţiei unde lucrează, un adevărat Castel al dosarelor unde funcţionează odioasa birocraţie a „rotirii cadrelor": liste, rapoarte, note, cereri, sesizări, aprobări, numiri, convocări etc. Pe culoarele şi în birourile acestui minister nenumit se fac tot felul de manevre şi strategii într-un joc cvasisecret de-a Puterea şi parvenirea politică. Posturi, funcţii, transferuri, repartiţii, promovări - totul este în joc. Orice tentativă de falsificare a trecutului şi orice gol de memorie pot deveni incriminatorii şi compromiţătoare, căci culpele politice ale familiei se moştenesc şi nu se prescriu. Letiţia şi Sorin ajung victimele unui fel de adulter politic, suspiciunile şi supravegherile reciproce fiind întreţinute de amestecul dorinţei cu teama, al tandreţii cu laşitatea, al geloziei cu carierismul. Trecutul îi face, iremediabil, vulnerabili şi vieţile lor duplicitare se despart.

Nu împărtăşesc integral entuziasmul celor care au spus despre acest roman că ar fi o replică a romanelor obsedantului deceniu sau o monografie/ frescă a anilor '60-'70, nici măcar o frumoasă poveste de dragoste. „Provizorat" este, într-adevăr, o călătorie în timp, dar nu doar tematic, ci şi stilistic. Găsesc construcţia romanului cumva greoaie şi, pe alocuri, chiar sâcâitoare din cauza fragmentării prin atâtea raccourci-uri pe spaţii atât de mici, iar partea a doua, foarte greu de urmărit prin înmulţirea bruscă a personajelor şi insuficienta lor conturare, dar şi prin aglomerarea referinţelor istorice. Stilistic, romanul este destul de plat, fără savoare, scris, în marea lui parte, cuminte şi fără tensiune, tot cu lirismul anost şi emfazele analitice şaptezeciste. Iar povestea de dragoste nu e atât interzisă, cât mai degrabă lipsită de pasiune. Roman masiv şi cu o atmosferă pregnantă, admirabil ca miză politică, ambiţios deopotrivă prin construcţie şi prin încercarea de a transgresa epocile istorice şi de a „recupera" două-trei generaţii de personaje, „Provizorat" spune multe, dar o face destul de plicticos. 

Info

Provizorat  de Gabriela Adameşteanu

Editura Polirom, 2010.