Un autodidact de geniu

Un autodidact de geniu

Expoziţia „Horia Damian. Opere din muzeele şi colecţiile româneşti“ este deschisă la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia. O selecţie de 250 de lucrări, realizate între 1930 şi 1946, prezintă, până la 13 octombrie, perioada de început a creaţiei pictorului român stabilit în Franţa.

Arta lui Horia Damian este practic necunoscută publicului din România. Născut la Bucureşti, în 1922, în familia unui controlor al Curţii de Conturi, începe să deseneze încă din 1930 imagini din viaţa familială sau din vacanţele la mare. Prima pictură relevantă pentru realul talent al copilului, un peisaj, este realizată la vârsta de 14 ani.

Dornic să se perfecţioneze, începe să copieze lucrări ale marilor maeştri: Delacroix, Velasquez, Ribera, vădind şi în culoare, dar mai ales în desen capacitatea de a prinde exact sensul plastic şi pe acela spiritual al operelor. La 20 de ani expune la Salonul Oficial de Pictură şi obţine Premiul I.

Colecţionari importanţi, ca Toma Stelian, Simu sau Krikor Zambaccian încep să-i cumpere lucrările. Este comparat cu maeştrii picturii româneşti contemporani lui. Impresionat de talentul tânărului, care, între timp urmase cursurile Facultăţii de Drept şi pe cele ale Facultăţii de Arhitectură, Steriadi îi obţine o bursă la Paris din partea Guvernului francez. Era luna mai 1946. Horia Damian avea să rămână pentru totdeauna în Franţa.

Peisaje romantice

Din această primă perioadă de tinereţe datează creaţiile expuse acum la Mogoşoaia. Desenele şi picturile vădesc, în multe cazuri, influenţa unor modele, dar linia expresivă a schiţelor în peniţă sau capacitatea de a sugera o stare de spirit.

Dacă naturile statice, în ulei pe lemn, trădează imitarea stilului lui Gheorghe Petraşcu sau pe cel al lui Cezanne, peisajele din Bucureşti sau din ţară, realizate în peniţă sau în peniţă şi acuarelă au o sensibilitate a liniei, o calitate de ritmare a suprafeţei hârtiei remarcabile.

În cele mai multe, ochiul riguros al arhitectului asigură construcţia solidă a compoziţiei, ca în „Vedere din Bucureşti“ sau „Casa Inovici din strada Jidniţa“, ambele din 1941. Recurgerea la laviu atrage un alt fel de abordare. Peisajul îşi pierde din precizia redării, devenind, din ce în ce mai vizibil, receptacolul stării de suflet a tânărului artist în faţa motivului. Sunt remarcabile, din acest punct de vedere, peisajele bucureştene din 1944.

Picturile în ulei pe lemn sau pe pânză relevă o viziune romantică, atât în alegerea motivului, cât, mai ales, în modul de tratare. Lipsite de prezenţa umană, străzile se pierd către un orizont sumbru sau înconjoară clădiri cu siluete neliniştitoare, profilat pe un cer albastru saturat de griuri, ca în „Peisaj gri“ din 1941.

Rareori, peisajele în ulei sunt luminate de tonuri de verde cald şi de mari suprafeţe de alb. Interesant de remarcat interesul lui Horia Damian pentru peisajul industrial, gen puţin practicat la noi în epocă, tratat în acelaşi stil sobru.

Dezinvoltura peniţei

Căutările artistului, interesul pentru modalităţi de expresie mai speciale, care se vor regăsi în opera sa mult mai târziu, în Franţa, apar în câteva lucrări. Un „Peisaj din mahalele Bucureştiului“, din 1945, este realizat în tuşe largi, sinuoase, puse cu nervozitate.

Gama cromatică se îmbogăţeşte cu roşu şi galben, într-un fel de expresionism şi al formei, şi al culorii. Aceeaşi înclinare către expresionism, pe linia unui Modigliani, apare într-un remarcabil portret, „Lola Moldoveanu“, realizat în peniţă şi acuarelă în 1943. De altfel, în suita de schiţe de portret ale aceluiaşi model descoperim încercările artistului de a surprinde totalitatea modalităţilor de punere în valoare a corpului omenesc şi, în acelaşi timp, de punere în pagină a motivului.

În 1944 şi în1945, Horia Damian dovedea o stăpânire a mijloacelor de expresie, o dezinvoltură a gestului creator, şi în pictură, dar, în special în desen. Linia devine mai liberă, puterea de sintetizare a artistului este vizibilă în portretele Mirei Davidoglu, de exemplu, sau în acelela al lui Vlad Plopeanu.

Plecarea lui Horia Damian în Franţa a provocat o ruptură şi în devenirea creatorului, captivat de arta avangardei, şi în relaţia lui cu publicul românesc. Actuala expoziţie de la Mogoşoaia, organizată de criticul de artă Radu Varia, descoperă un artist uitat al ultimului deceniu al perioadei interbelice din România, căruia îi este prieten şi reprezentant în organizarea expoziţiilor.

Lui Radu Varia i se datorează, de asemenea, substanţialul catalog-album, elegant paginat, cuprinzând cea mai mare parte a operelor lui Horia Damian din această perioadă. Imaginile sunt însoţite de o prezentare a artistului şi a operei lui, de o biografie şi de lista exhaustivă a expoziţiilor dintre 1942 şi 2002. O carte ce restituie iubitorilor de artă din România pe unul dintre artiştii uitaţi în ţară, dar apreciaţi pe alte meridiane ale lumii.

Info

Expoziţie: „Horia Damian. Opere din muzeele şi colecţiile româneşti“ 

Unde: Palatul Mogoşoaia

Când: până la 13 octombrie

Program: zilnic 10-18; luni, închis