Adevarul.ro

Până la 19 iulie, Centre Pompidou din Paris găzduieşte retrospectiva „L’Atelier”, dedicată pictorului englez deorigine germană Lucian Freud. Gravitând în jurul universului creat de spaţiul de lucru al artistului, expoziţia reuneşte principalele compoziţii de interior de dimensiuni mari ale lui Freud, şi oferă o incursiune în atelierul său prin obiectivul fotografic.

„Lucrările mele sunt pur autobiografice. Sunt despre mine şi lumea care mă înconjoară. Pictez oameni care mă interesează şi la care ţin, în camere pe care le cunosc". Într-adevăr, portretele lui Freud dau privitorului sentimentul că intră în spaţiul cel mai intim al artistului. Lucrările sale atestă o sinceritate brutală şi un expresionism acerb.

Lucian Freud este nepotul renumitului psihanalist Sigmund Freud, cel care a dat un nou sens poziţiei de stat întins pe canapea. Dincolo şi independent de asta, Lucian Freud este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai bine cotaţi pictori contemporani. Lucrările sale transformă licitaţiile internaţionale în adevărate spectacole, Freud fiind unul dintre artiştii în viaţă cel mai bine vânduţi. Lucrarea „Bruce Bernard", spre exemplu, se vindea la Christie's Londra în iunie 2007 la preţul de 15,5 milioane de dolari.

Adevărul din spatele revelaţiei

După 23 de ani, Centre Pompidou aduce din nou lucrările artistului în capitala franceză. Omagiu inedit, retrospectiva „L'Atelier" prezintă o colecţie de lucrări ce retrasează întreaga carieră a lui Freud: 50 de picturi, o selecţie de lucrări grafice ce provin, în mare parte, din colecţii personale, şi o serie de fotografii luate în atelierul artistului din Londra. Freud s-a născut în Berlin, dar trăieşte şi lucrează în capitala Marii Britanii din 1933, atunci când familia sa părăsea Germania datorită ameninţării naziste şi se stabilea la Londra, căpătând cetăţenie engleză.

De atunci, artistul şi-a pus o amprentă din ce în ce mai distinctivă asupra peisajului picturii contemporane. Tratamentul minuţios al portretelor sale revelează o nouă formă de adevăr a chipului. „Când privesc un corp, acesta îmi sugerează cum să îmi compun pictura. Există o diferenţă între fapt şi adevăr. Adevărul presupune revelaţie. Dacă ceva este adevărat, acest lucru depăşeşte limitele evidenţei", crede Freud.

Într-adevăr, revelaţia unei noi dimensiuni a adevărului unui chip este nota distinctivă a tablourilor sale. În 2001, Freud realiza un portret al Reginei Elisabeta a II-a a Angliei, în acelaşi stil naturalist necruţător al său, care împărţea presa şi critica de specialitate în două tabere. Existau aceia care notau că portretul reginei este „penetrant din punct de vedere psihologic" şi extrem de intuitiv (conform directorului de la National Portrait Gallery din Londra) şi cei care afirmau că reprezentarea suveranei nu este „deloc măgulitoare" („Daily Telegraph"). Publicaţia britanică „The Sun" concluziona, mai în glumă, mai în serios, că Freud „ar trebui închis în Turn pentru acest portret".

Pictura-maraton

Lucrările lui Freud creează vâlvă nu numai prin ele însele, ci şi prin poveştile care le însoţesc. Publicaţia britanică „The Telegraph" publica în 2007 un reportaj despre demersul pictorului de a realiza portretul agentului artistic Ria Kirby. Pentru realizarea acestui portret, tânăra de 26 de ani a fost nevoită să pozeze timp de 16 luni, şapte zile pe săptămână, câte cinci ore în fiecare seară. În total, lui Freud i-au trebuit aproximativ 2.400 de ore în compania modelului pentru a finisa tabloul.

„În primele câteva luni, cea mai dificilă provocare era să mă abţin să nu râd tot timpul", mărturisea Kirby, care îl descria pe artist ca pe un tip extrem de sociabil, a cărui prezenţă poate „crea o oarecare dependenţă". Contrar aşteptărilor, artistul din spatele tablourilor este foarte departe de a fi o persoană sumbră.