Timpul „adevărat“ al lui Horia Bernea

Expoziţia „Real Time“ de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană atrage atenţia asupra unuia dintre cei mai importanţi artişti plastici români ai secolului XX. Picturi de tinereţe, dar şi din ultimii ani de viaţă ai lui Bernea, desene, caiete de notiţe şi schiţe, fotografii de epocă realizate de Mihai Oroveanu – mixajul urmăreşte să semnaleze profunzimea unei opere artistice fascinante, dar şi farmecul personajului Berne

Horia Bernea (1938-2000) a fost un artist plastic cu o pronunţată dimensiune spirituală şi orientare spre tradiţie, dar a cărui expresie plastică este de o acută modernitate. Sau: Horia Bernea este un artist plastic care a creat lucrări conceptuale, abstracte, (neo)moderniste, dar care nu exclud, ba chiar accentuează permanent ancorarea sa în spiritualitate, atracţia pentru tradiţional. În aceasta  constă toată ambivalenţa acestui artist unic şi fascinant, unul dintre cei mai importanţi pentru cea de-a doua jumătate a secolului XX românesc. În principiu, orice artist modern este şi unul metafizic, dar orientarea lui Bernea este evidentă spre tradiţie: cea (pre)creştină - fără a cădea niciodată însă în „mrejele" unui ortodoxism sterp. Horia Bernea este fiul gânditorului tradiţional Ernest Bernea, iar acest mod al său de a gândi s-a văzut clar odată cu înfiinţarea Muzeului Ţăranului Român (cel puţin, aşa cum a fost conceput acest spaţiu de Horia Bernea în anii '90). Din păcate, prea timpuria sa moarte, în 2000, s-a grăbit să ia dintre noi pe unul dintre cei mai valoroşi intelectuali români, unul dintre puţinii orientaţi spre (re)construcţie.

Expoziţie-eseu

Complexitatea personalităţii lui Horia Bernea se încearcă a fi surprinsă prin expoziţia „Real Time", care îi este dedicată până la sfârşitul lunii februarie la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC). Efortul îi aparţine curatorului Mihai Oroveanu, director al MNAC, prieten apropiat al regretatului artist. „Este o expoziţie-eseu care gravitează între începuturile conceptuale ale lui Horia Bernea şi câteva dintre ultimele lucrări, în care se pot recunoaşte referinţe la aceste începuturi", afirmă Mihai Oroveanu. „Sunt expuse lucrări mai puţin cunoscute publicului larg, din anii '70, dar şi din perioade mai târzii ale activităţii artistului".

Expunerea lucrărilor propriu-zise ale lui Bernea - pictură în ulei, guaşe, desene şi grafice, obiect - este completată de prezentarea a diverse documente (caiete de notiţe şi de schiţe, desene preliminare pentru categorii de lucrări care pot fi văzute în sălile expoziţie, afişe ale unor expoziţii londoneze ale artistului), precum şi de câteva fotografii superbe „de epocă", cu Horia Bernea - singur, în atelier ori în plein air, ori alături de alţi artişti -, aparţinând lui Mihai Oroveanu.

Arta, „o problemă spirituală"

Horia Bernea (1938 - 2000)  Foto: Mihai Oroveanu

Expoziţia se deschide cu o serie de formidabile autoportrete realizate spre sfârşitul anilor '70. În mod ciudat, autoportretele care urmează, datate în a doua jumătate a anilor '60, sunt mai abstracte şi mai esenţializate decât cele pictate după un deceniu. Preocupărilor abstracte şi conceptuale ale artistului din anii '60 le răspund lucrările realizate de Bernea în ultimii ani de viaţă, la Roma. Un sector special al expoziţiei este dedicat creaţiei propriu-zis „religioase" a artistului: aşa-numiţii „Prapori", desăvârşiţi în anii '80 - pictură şi obiect.

„Am nevoie de mijloace cu totul noi, de un nou limbaj. Arta implică soluţionarea unei probleme spirituale şi mă interesează numai în măsura în care ea oferă o posibilitate de a contribui la soluţionarea problemelor spirituale ale timpului nostru", mărturisea Horia Bernea în 1969. Tocmai acest zbucium al artistului se încearcă a fi (sur)prins în expoziţia îngrijită de Mihai Oroveanu.

„Expoziţia nu-şi propune să fie o retrospectivă, ci să stimuleze un public larg, dar şi pe specialişti, în descoperirea unei opere de o complexitate mai puţin obişnuită pentru un artist român din secolul XX. Multe dintre lucrările expuse, realizate într-o perioadă de presiune ideologică, sunt mărturia unei libertăţi pe care prea puţini şi-au asumat-o în acea perioadă", a explicat, de asemenea, curatorul.

O anume dezordine

„Activitatea artistică are un caracter profund spiritual, este o problemă de conştiinţă, expresia unor aspiraţii, o soluţie interioară mai aproape de mistică decât de «meşteşug», de o simplă problemă de mijloace. Vreau să exprim conştiinţa domeniilor ce ne sunt «interzise» prin definiţie (ipotetic), conştiinţa unei lumi definitiv incomprehensibile (tuturor experienţelor din lumea fizică). Există întotdeauna un domeniu «paradoxal» unde sistemele de referinţă devin inoperante. Spre această «zonă de contact» vreau să-mi orientez experienţele, «constantele» ei sunt cele pe care vreau să le stabilesc, importanţa acceptării existenţei ei vreau s-o subliniez prin activitatea mea. Este necesară pentru atingerea acestui scop formarea unui limbaj direct, lipsit de prejudecăţi formale, pornind de la premiza că e mai important ce gândim despre un obiect (sau un raport) decât realizarea lui. Entitatea creată este marcată de o funcţie al cărei «cod» este pierdut, sau nu e accesibil decât ierarhic." (Horia Bernea, 1973)

„Real Time", expoziţie Horia Bernea (pictură, grafică, obiect, fotografii)
Curator: Mihai Oroveanu
Unde: Muzeul Naţional de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului), etaj II
Când: până la 27 februarie, miercuri-duminică, între orele 10.00 şi 18.00