Tablouri de peste un milion de lei

Nicolae Tonitza, „Fata în roz“, prima pictură de peste 100.000 de euro în România

Creşterea cursului leu-euro adaugă titluri noi pe lista recordurilor cu mai mult de şase cifre în topul vânzărilor de artă.

Tabloul de pe locul 5 în topul celor mai scumpe picturi româneşti, vândut cu peste un an în urmă, tocmai a depăşit pragul unui milion de lei, fără a fi măcar propus spre vânzare! Influenţa valutară este principalul factor care afectează în acest moment piaţa tablourilor de lux, în condiţiile în care recordurile de anul trecut nu au mai fost atinse. Creşterea cursului de schimb duce la reevaluarea tacită a picturilor vândute în licitaţii, iar vechile recorduri depăşesc praguri psihologice altminteri greu de doborât.

50.000 de dolari a fost timp de un deceniu pragul psihologic în vânzările de artă românească. În 2001, un „Ciobănaş" de Grigorescu depăşea pentru prima dată acest prag, cu doar 505 dolari peste. Doi ani mai târziu, pragul era depăşit din nou, de această dată cu o valoare mai importantă: o altă pictură a lui Nicolae Grigorescu, „Fată culcată în iarbă", ajungea la 68.000 de dolari. Moneda euro încă nu se impusese ca valută de referinţă în licitaţii, iar moneda românească era „leul vechi". Licitaţia se desfăşura la Alis şi „Fata culcată..." obţinea o uluitoare sumă de adjudecare de 2,35 miliarde de lei.

De la 50 de mii la 300 de mii de euro

În 2004, referinţa se mutase pe euro, dar pragul rămânea la 50.000 şi o singură pictură reuşea să treacă peste. Tabloul lui Tonitza „Nud văzut din spate" obţinea o adjudecare la 51.980 de euro.

Performanţa n-a mai fost egalată până în 2007, când Pallady realiza două vânzări consecutive peste prag. Una dintre ele împingea la 75.000 de euro recordul pieţei interne. Noul blocaj psihologic devenea suta de mii.

În 2008, două picturi - un nud de Tonitza şi un peisaj de Petraşcu - ajungeau la 70, respectiv 62.000 de euro. În acelaşi an, în decembrie, o altă pictură a lui Tonitza, „Fata în roz", ridica standardul la 120.000 de euro.

Au urmat trei ani frenetici, în care recordurile au fost doborâte de mai multe ori pe an. Câteva zeci de opere au obţinut preţuri peste 50.000 de euro, iar din decembrie trecut, pragul care intimidează a devenit 300.000 de euro.

12 miliarde de lei vechi

Licitaţiile se desfăşoară în euro la mai toate casele de licitaţii, excepţia fiind Alis, care, pentru a-şi sublinia poziţia de cea mai veche casă de licitaţii, păstrează, tradiţional, leul ca monedă de evaluare. Indiferent în ce valută se face strigarea, colecţionarii cheltuiesc şi câştigă finalmente lei. Cele mai importante vânzări se centrează acum în jurul sumei de un milion de lei noi.

Patru picturi au trecut de un milion de lei la data vânzării. „Fata cu mărgele roşii", o pictură de Nicolae Grigorescu, acum expusă la muzeul din Sibiu, a fost prima care a obţinut un preţ peste această valoare. Tabloul intrase în licitaţie în martie 2011, la Artmark, cu o evaluare de 615.000 - 1.025.000 de lei şi a fost adjudecat la 1.107.000 de lei. Era a treia pictură care avea o evaluare maximă la peste 1.000.000 de lei, dar prima care a confirmat optimismul. Alte două lucrări de Grigorescu i s-au adăugat în scurt timp, iar în ultima licitaţie din 2011, o pictură de
Tonitza împingea la 1.247.000 de lei recordul caselor de
licitaţii.

Deşi 2012 n-a adus nicio vânzare efectivă cu şapte cifre în lei, din această lună lista recordurilor cu valori superioare a fost completată, prin efect valutar, de „Cârciumă la Rucăr", cu semnătura lui Grigorescu. Pictura a avut un preţ de adjudecare de 230.000 de euro. Alte două picturi, vândute cu 220.000 de euro, sunt acum, prin acelaşi efect valutar, la câteva mii de euro de milionul de lei.

Valoarea nu este una contabilă, ci doar una de referinţă. Singura ei semnificaţie este că investiţia în artă protejează contra riscului valutar. Nicio revânzare importantă de până acum nu s-a făcut în pierdere, pe niciun ax valutar. Randamentul investiţiei în artă în acest an, raportat de Certinvest, este de 10,71%, dintre care 3,98%  reflectă deprecierea leului faţă de euro şi faţă de artă.

8 picturi româneşti au depăşit suma de 200.000 de euro.

Agenda investiţiilor: Alexandru Ţipoia, rată de adjudecare 50%

Reprezentant al postmodernismului, pictorul Alexandru Ţipoia a fost propus, în ultima lună, de două case de licitaţii bucureştene. La Alis, în şedinţa din 11 septembrie, artistul a fost prezent cu uleiul „Simfonia galbenă", a cărui estimare minimă a fost stabilită la valoarea de 12.000 de lei şi care a rămas neadjudecat. O altă licitaţie, cea organizată de Goldart la 13 septembrie, a propus trei lucrări semnate Ţipoia. Uleiul „Intrări" a fost adjudecat la preţul de 1.500 de euro, valoarea minimă cu care a intrat în şedinţă, iar lucrarea „Violoncelul oranj" (foto) a fost vândută la 1.400 de euro, uşor peste estimarea minimă. Cel de-al treilea tablou din licitaţia de la Goldart, „Arlechin" (preţ estimativ: 2.000-2.500 de euro) a rămas neadjudecat. Media vânzărilor pentru semnătura artistului în acest an pare să fie de o lucrare pe lună, la un randament de aproximativ 25 %. ;

Clasamente: Cele mai scumpe semnături Samuel Mutzner

1. „Legendă antică" (foto) (Artmark, 2010)  46.000 de euro
2. „În grădină" (Goldart, 2011) 35.000 de euro
3. „Pe verandă" (Goldart, 2011) 32.000 de euro
4. „Grădina japoneză" (Artmark, 2010) 30.000 de euro
5. „Nud" (Pogany, 2008) 28.750 de euro
6. „Peisaj la Balcic" (Goldart, 2008) 28.472 de euro
7. „Primăvara la Kyoto" (Artmark, 2012) 26.000 de euro
8. „Gheişa" (Alis, 2007) 25.384 de euro
9. „Flori", două panouri decorative (Artmark, 2010) 22.000 de euro
10. „Natură statică cu flori de câmp şi jardinieră japoneză" (Artmark, 2011) 19.500 de euro