Punct… şi de la capăt

Galeria Point Contemporary a fost inaugurată recent, pe strada Icoanei, din Bucureşti, cu o dublă expoziţie.Plasată pe două niveluri, „ Point“ îşi propune să fie „o galerie de concepte şi atitudini vizuale“. 

Parte a unui vast proiect pus în slujba artei moderne şi contemporane, căruia îi aparţin şi Galeria Art Society şi Casa de licitaţii Artmark, intrate mai demult în peisajul artistic bucureştean, „Point“ şi-a asigurat un portofoliu de tineri artişti, pe care îi reprezintă şi ale căror opere vor fi prezentate publicului.

Sunt 16 tineri creatori, dintre care mulţi (Roman Tolici, Florin Ciulache, Dragoş Burlacu, Emanuel Borcescu, Raul Ciosici…) sunt deja cunoscuţi amatorilor de artă.

Expoziţia inaugurală prezintă lucrări semnate de Oana Lohan şi Gili Mocanu, ale căror creaţii au fost semnalate de mai multe ori, în ultimii ani, de critica de artă. 

În spirit Dada

Textele lui Gili Mocanu formează de fapt o instalaţie conceptuală. Scrise într-un limbaj inventat, urmărind aparent reguli ortografice precise, textele, cu litere de culoare roşie, atrag atenţia prin grafia voit naivă, prin ritmul dat de sensul ascendent sau descendent al rândurilor, paralel sau divergent, ce creează un impact vizual remarcabil.

Încercarea de a le citi se izbeşte însă de lipsa de sens a vorbelor, de cuvinte care sugerează uneori posibile rapeluri la un limbaj cunoscut, la o anumită limbă, cum ar fi „dici“ sau „lisir“, de exemplu. Conceptul pare a continua, pe un alt palier, poezia de factură suprarealistă pe care a semnat-o, înlocuind, de această dată, cripticul versurilor cu lipsa totală de sens a textului scris, ce devine numai semn grafic, posibilă metaforă a futilităţii limbajului contemporan, a lipsei lui de sens.

Tot demersul are şi un nume: „Lih“. Textele din „Lih“ formează un roman al cuvintelor fără cuvinte, al „vorbelor goale“, cum le numeşte curatorul expoziţiei, Erwin Kessler. Desigur, ne vine în minte spiritul Dada, nevoia de plonjare deplină în lipsa de sens, de această dată, urmată de sentimentul clar al metaforei, al „unei poveşti despre altă poveste“.  

Ironie şi emoţie

Oana Lohan - „Mercedes cu EGO“ , din seria „Fresh Bucharest“

„Fresh Bucharest“ al Oanei Lohan este o carte cu desene alb-negru, realizate în peniţă, într-o formulă realist-fotografică. Un album al aspectelor contradictorii ale oraşului, al amestecului de bazar şi de construcţii moderne, de comerţ stradal şi firme scrise, nu întotdeauna corect, după modelul american.

Ateliere de vulcanizare, grădini, şantiere, reclame la bere „Ursus“ sau la taxiul „Leone“, pantofi „Adidas“ sau camionete cu remorci încărcate haotic cu obiecte neimportante provoacă un zâmbet afectiv-amuzat. Alteori, imaginea devine, voit sau nu, comentariu social, ca în cazul Mercedesului pe a cărui tăbliţă de înmatriculare descoperim cuvântul „EGO“.

Seria de lucrări de grafică formează un album, în care secvenţa realistă devine element component al unui loc afectiv, în care ironia, mai mult sau mai puţin voită, se topeşte într-un mult mai complex discurs asupra vieţii contemporane de pe malurile Dâmboviţei. Chiar dacă artista pare să nu fi dorit acest lucru.