La moartea unui artist: Lucian Freud

Unul dintre cei mai importanţi pictori ai lumii s-a stins din viaţă săptămâna trecută, la 88 de ani. Artistul a lăsat în urmă tablouri revoluţionare,  milioane de lire sterline şi 14 copii recunoscuţi oficial. Lucian Freud, creator de renume din ultima jumătate de secol, a murit la Londra, în locuinţa sa din Notting Hill, unde-şi avea şi atelierul în care a pictat retras ani întregi.

Rebelul nepot al lui Sigmund Freud şi-a petrecut toată viaţa bucurându-se de o libertate neîngrădită de vreun precept religios sau de altă natură. Libertatea a descoperit-o devreme, la 10 ani, când familia sa a fugit şi i-a luat-o înainte istoriei: în 1934, împreună cu părinţii săi, arhitectul Ernst Freud (fiul cel mare al celebrului psihanalist) şi soţia sa, Lucie, viitorul artist a părăsit Berlinul nazist pentru Londra. Anul 1939 a fost decisiv: Lucian Freud a devenit cetăţean britanic, iar faimosul său bunic, sosit şi el în capitala Marii Britanii cu un an în urmă, a murit.

Se poate spune că Lucian Freud a fost pictor de mic sau dintotdeauna. Educaţia artistică primită în ţara de adopţie stă mărturie. Artistul în devenire a studiat la Dalington Hall şi la mai multe şcoli de pictură. Iar arta de a şoca era înnăscută. La 16 ani, a fost exmatriculat de la şcoala din Bryanston pentru că s-a plimbat îmbrăcat în costumul biblicului Adam pe promenada din Bournemouth. Când era la East Anglican School of Painting and Drawing din Dedham, a aruncat neglijent o ţigară aprinsă şi a dat foc şcolii. Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, s-a îmbarcat pe un vas comercial ca să ajungă în America. A traversat Atlanticul de Nord, dar s-a îmbolnăvit, firav fiind, şi a fost trimis acasă, unde a început să picteze.

Un zeu Mercur din secolul XX

În cele câteva apartamente închiriate la Londra, avea  să creeze retras decenii întregi, cu excepţia unei perioade scurte petrecute la Paris, în compania a doi artişti emblematici ai epocii: Pablo Picasso şi Alberto Giacometti. Avea să cunoască însă şi personalităţi ca Orson Welles, Greta Garbo şi Raymond Chandler.

Influenţat de arta figurativă a lui Francis Bacon, căreia i-a rămas fidel multă vreme, Lucian Freud a stat zile şi nopţi în şir în faţa şevaletului, lucrând meticulos - uneori morocănos, alteori afabil, spun apropiaţii - la tablouri pentru care i-au pozat nenumărate femei, majoritatea hipnotizate de forţa şi de farmecul pictorului care şi-a păstrat până la moarte o aură enigmatică. Paradoxal, cinismul l-a ţinut permanent în atenţia persoanelor de sex opus, cu care a avut neîncetat o relaţie de tip dragoste-ură. Ducesa de Devonshire, care l-a cunoscut încă din anii '50, l-a portretizat astfel: „Este înflăcărat, ca zeul Mercur, aproape că nu seamănă cu o fiinţă omenească, ci e mai degrabă ca o lumină care se iveşte de nicăieri". Lucian Freud a avut 14 copii recunoscuţi (patru rezultaţi din cele două căsătorii), însă unii apropiaţi susţin că pictorul este tatăl a peste patruzeci de copii.

Obsesia trupului şi fascinaţia nudului

În timp, a devenit cunoscut mai ales pentru nudurile şi autoportretele sale necruţătoare, la început suprarealiste. Împreună cu Francis Bacon şi Frank Auerbach, este considerat unul dintre artiştii contemporani care, sfidând orice convenţie în pictură, au revigorat şi au reorientat arta pierdută a portretului. Odată cu lucrările lui, care aveau să fie achiziţionate la preţuri de milioane de lire sterline, personajul s-a întors în compoziţie.

Cécile Debray, critic de artă şi curator al amplei expoziţii „Lucian Freud: Atelierul", organizate anul trecut la Centrul Pompidou de la Paris, i-a explicat astfel originalitatea: „Unicitatea picturii lui constă în abordarea obsesivă şi meticuloasă a nudului, pornind de la o viziune radicală despre pictură. «Vreau ca tabloul să fie ca o carne vie», spunea el".

„După Cézanne“, tablou achiziţionat cu 7,4 milioane de dolari

La aflarea veştii despre moartea artistului, Nicholas Serota, director al Tate Gallery de la Londra, a declarat: „Vitalitatea nudurilor lui, intensitatea naturilor moarte pe care le-a pictat şi portretele în care şi-a surprins prieteni şi membri ai familiei îi asigură un loc unic în Pantheonul artei de la sfârşitul secolului XX".

Originalitate şi preţuri astronomice

Sue Tilley, femeia care i-a pozat în anii '90 zeci de ore pentru un tablou devenit celebru, a povestit acum ziarului „The Guardian": „Uneori era vorbăreţ, alteori, foarte tăcut. Spunea lucruri îngrozitoare despre oameni, dar nu şi-a dat seama niciodată că e necioplit. Eram un pic invidioasă pe el, fiindcă făcea numai ce voia. Avea umor, fiind în acelaşi timp nefericit, nesuferit, bun, răutăcios, generos. Toate, într-o singură fiinţă. Am avut noroc să pot sta o vreme cu un om atât de sensibil, care muncea aşa de mult". Despre lucrarea realizată atunci, Sue Tilley a comentat: „Nu era crud: picta ce vedea. E uimitor că acum mă uit în fiecare dimineaţă la gleznele şi la picioarele mele groase şi cred că arată exact ca în tablou. Nici măcar fetele slăbănoage nu arată bine, nu? El picta din dragoste". Lucrarea realizată atunci poartă titlul ironic „Coordonator de beneficii dormind" şi în 1995 a fost adjudecată de Casa Christie's din New York pentru 33,6 milioane de dolari, preţ-record pentru o operă de artă a unui artist în viaţă. Dar Lucian Freud vânduse scump începând din anii '60. În 1963, tabloul „Bărbat roşcat pe scaun" fusese achiziţionat pentru suma de 6,78 milioane de dolari. National Gallery of Australia a cumpărat lucrarea „După Cézanne" la preţul de 7,4 milioane de dolari.

În anul 2003, pictorul era deja foarte bogat, venitul său anual fiind estimat la 12 milioane de lire sterline (19,5 milioane de dolari). Rebelul retras, deschis doar faţă de câţiva artişti pe care-i primea într-un atelier modest şi reticent faţă de critici, se transformase într-o emblemă a artei de calitate, dar şi de succes financiar.  În perioada 2000-2001, nonconformistul care stătea departe de lumea artiştilor londonezi a realizat un portret original al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, lucrare care a stârnit dispute în presa britanică. 

"Unicitatea picturii lui constă în abordarea obsesivă şi meticuloasă a nudului, pornind de la o viziune radicală despre pictură."
Cécile Debray
critic de artă

Plăcerea de a pierde la pariuri

„Coordonator de beneficii dormind“, lucrare vândută la licitaţie cu 33,6 milioane de dolari   Foto: Reuters

Existenţa lui Lucian Freud stă sub semnul contradicţiei. Cinic, dar şi iubitor, sfidător faţă de aproape tot ce ţine de conduita socială, pictorul a stăpânit deopotrivă arta de a şoca şi arta de a sta departe de ochii publicului.

Una dintre plăcerile mai puţin cunoscute la care se deda erau jocurile de noroc şi pariurile sportive, la care participa chiar în anii în care cazinourile erau ilegale în Marea Britanie. În tinereţe, paria asiduu la cursele de cai. Potrivit revistei „Time", Jockey Club l-a declarat pe Lucian Freud „un om fără onoare" şi i-a interzis să mai participe la pariuri, pentru că nu şi-a plătit o datorie de 19.000 de lire sterline (30.000 de dolari) la o casă de pariuri. Însă, după cum i-a mărturisit unui prieten, riscul de a pierde n-a mai avut farmec în momentul în care artistul a devenit atât de bogat, că paguba nu mai era dureroasă.

„Paria pur şi simplu pentru plăcerea de a pierde. Trebuia să-şi cheltuiască banii cumva. Pentru el, banii erau un fel de reziduu", a povestit un prieten vechi.