„Joaca de lut“ pentru un altfel de muzeu

La Muzeul Ţăranului Român, copiii expun pentru câteva zile obiecte lucrate de ei în lut. Ce e spectaculos în a expune un porcuşor în pijamale sau o bombonieră-râmă? Tocmai povestea facerii lor de către nişte copii care, în unele cazuri, nu mai fuseseră niciodată într-un muzeu.

În proiectul „Joaca de lut" au participat 75 de copii din Bucureşti, educatoarele lor şi 25 de voluntari ai muzeului. Toţi cei implicaţi au învăţat să facă diferenţa între lut şi pământ, ce se poate lucra din lut şi cum anume să facă jucării, dar şi oale, astfel încât obiectul, odată băgat la cuptorul de ars să reziste şi să nu se spargă.

„E mare lucru să înveţi să respecţi o metodă de lucru, ca să iasă obiectul întreg", spune Monika Pădureţ, profesoara de olărit a micilor artişti. „Şi să înţelegi că şi în viaţă, dacă ceva nu iese bine din prima, asta nu înseamnă că nu va ieşi deloc. Ba din contră!" 

Patru dintre cele cinci grupe de copii sunt sprijinite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6. Copiii provin din familii cu venit foarte mic. Asta face ca statul să se implice în educaţia lor şi peste programul şcolar, în activităţi extra-şcolare. Dacă, de obicei, cei mici îşi petrec timpul făcându-şi temele pentru a doua zi, cu ocazia proiectului au ajuns să cunoască Bucureştiul, să-şi pună imaginaţia şi creativitatea la încercare şi nu în ultimul rând îndemânarea şi priceperea artistică.

Ce e un muzeu?

Cel mai important câştig, spun realizatoarele proiectului, Ana Maria Iuga şi Raluca Oprea-Minoiu, e că unii dintre copii - deşi născuţi şi crescuţi în Bucureşti - au văzut, cu ocazia acestui proiect, centrul oraşului pentru prima dată în viaţa lor şi au vizitat un muzeu. Când au intrat în Muzeul Ţăranului au fost profund impresionaţi de mărime şi de fast, de multe din obiectele expuse. Să vă dau doar un exemplu: La intrare, la vederea porţii de lemn cu „dinţi de lup", toţi - dar toţi! - au spus în cor „Oau!"

În anii '70, în America de Nord s-a revoluţionat şi criticat conceptul de muzeu în sens clasic, ca spaţiu serios, în care publicul este invitat să vină, să vadă şi apoi să plece mai educat acasă. Au luat naştere atunci ceea ce se numesc muzeele de cartier - „neighborhood museums", le spun ei - sau, ulterior, muzeele de comunitate, ca Anacostia Museum de exemplu. Aici, publicul vizat nu era cel cultivat, ci, din contră, omul de rând, din cartier, care era invitat să participe la actul de expunere, să se implice cu timp, idei şi imaginaţie, pricepere şi nevoia de a rezolva probleme alături de alţi membri ai comunităţii.

Unii dintre ei au încetat să fie voluntari şi au devenit angajaţi ai muzeului în timp.  Muzeul de cartier e ceea ce poate vă imaginaţi că un centru  de protecţie socială ar face într-un spaţiu artistic: o cunoaştere îndeaproape a oamenilor şi a problemelor lor, o apropiere a publicului tânăr de ceea ce presupune un act cultural, o implicare a celor mici în activităţi nonconformiste care să le stimuleze imaginaţia şi încrederea de sine. Indirect, muzeul rezolvă nevoi de comunicare şi nevoi ale comunităţii. Face posibilă o mai mare egalitate de şanse, o dizolvare a preconcepţiilor rasiale, economice, culturale.

De la teorie la practică

Aşa şi cu proiectul nostru. Prin „Joaca de lut",  Muzeul Ţăranului Român se apropie de conceptul de muzeu de cartier sau de muzeu comunitar. Dacă vă imaginaţi că aceşti copii îşi pot aduce părinţii, bunicii, vecinii, prietenii, colegii de şcoală să vină să vadă expoziţia - gratis - atunci e de înţeles de ce muzeul devine centru comunitar.

Mai mult decât atât, cele două realizatoare ale proiectului spun că alt câştig a fost şi lucrul cu voluntarii, dar şi cu educatoarele copiilor. Proiectul acesta le arată învăţătorilor că poţi atrage atenţia copiilor şi cu altfel de jucării decât cele de cumpărat. Că şi copiii au capacităţi creatoare ca nişte artişti veritabili. Şi că actul în sine de modelare, apoi de pictare a lutului poate ţine pe scaun mulţi neastâmpăraţi. „Învăţarea se poate face folosindu-ţi priceperea, răbdarea, imaginaţia, prin joc şi prin exemplu", spun ele. 

Tot la realizări au fost trecute şi vizita în afara oraşului, în satul Piscu. Poate vă vine să credeţi sau nu, dar unii dintre ei nu fuseseră niciodată nici în afara oraşului. Şi ce puteau să facă la Piscu? Să alerge prin iarbă, să joace fotbal şi să facă oale din lut la o roată de olar adevărată cu nea Mitică, olarul, alături! 

Info

Expoziţie

Joaca de lut

Unde: Muzeul Ţăranului Român, Sala Acvariu, intrare prin strada Monetăriei

Când: până la 10 iunie

Program de vizitare: între orele 10.00 şi 18.00