În costume de epocă, printre ruinele din Centrul Istoric

FotoCabinet s-a redeschis pentru a treia oară. De data aceasta, pe strada Lipscani nr. 41 din Bucureşti. Inaugurarea s-a făcut prin expoziţia „Versus“, care poate fi văzută până la 15 mai. În cele 50 de fotografii pot fi văzute câteva personalităţi ale culturii ro-mâneşti, care s-au lăsat fotografiate, printre mormane de gunoaie şi moloz, pentru un scop nobil: salvarea Centrului Istoric al Capitalei.

Actorul Dan Puric s-a cocoţat pe nişte pubele în faţa unei clădiri încadrată în clasa I risc seismic, mâzgălită cu tot felul de inscripţii. Horaţiu Mălăele, cu vestă şi papion, a fost surprins de aparatul de fotografiat pe strada Blănari privind cu tristeţe la clădirea de vizavi, care acum este o ruină. Marcel Iureş, cu joben şi baston, apare lângă un important obiectiv turistic al Bucureştiului, monumentul istoric Hanul lui Manuc, la rândul său acoperit de graffiti. Criticul de film Alex.

Leo Şerban sare, în pantofii săi de step, peste câteva bălţi murdare de pe Şelari. Ducu Darie şi Cristina Ţopescu îşi zâmbesc tandru pe un morman de gunoaie, iar Claudiu Bleonţ îi oferă flori Gianinei Corondan în faţa unei clădiri care stă să cadă.

Condiţii aspre, voinţă de fier

Aproape 50 de figuri cunoscute ale culturii româneşti au acceptat să facă parte dintr-un proiect comun al maestrului-fotograf Eugen Ciocan şi al Andreei Berecleanu, prin care se urmăreşte conştientizarea rolului Centrului Istoric al Bucureştiului, care se degradează văzând cu ochii de 20 de ani încoace. Deşi au avut de înfruntat condiţii aspre - frig, ploi, ninsori, mizerie - nu s-au plâns de nimic şi totul a mers ca uns.

În fotografii cu aer melancolic, sepia sau colorate manual, veţi recunoaşte o serie de personalităţi care n-au vrut să mai stea cu mâna în sân, fiind de părere că trebuie început de undeva.

Expoziţia „Versus - Vedete pe ruinele Centrului Istoric" reprezintă un astfel de început. „Dacă este să contrag într-o formulă-manifest, aş spune: «Suntem vii, aici şi acum. Vrem să trăim normal, ba chiar frumos! Rugăm, deci, schimbaţi aceste decoruri jenante, inadecvate»", spune Eugen Ciocan.

Un pas spre normalizarea lucrurilor

Dacă, înainte de '89, pentru maestrul-fotograf Centrul Istoric nu a însemnat foarte mult, poate şi din cauză că „istoricul era măsluit şi distorsionat după cum dicta politica de tip patriotard a comuniştilor" şi tot ce îşi dorea era să plece din România, situaţia stă altfel astăzi. Eugen Ciocan explică de ce a decis să rămână în ţară: „În 1991 am plecat la un festival în Germania cu un filmuleţ pe care îl făcusem când eram student la IATC, pentru care am luat un premiu.

A doua zi am fost căutat şi întrebat dacă nu mă interesează să rămân acolo. Erau oameni de la un studio privat care-mi propuneau 9.000 de mărci pe lună. A fost momentul în care pot să spun că am tranşat hamletiana problemă «a pleca» sau «a rămâne». Am simţit că am treabă acasă. Ideea de a emigra nu mai avea sens, chiar dacă rămâneau condiţiile precare din România. Cu fiecare mică izbândă, simt că fac ceva pentru normalizarea lucrurilor şi pentru ruperea unui cerc vicios în care ne învârtim: să se schimbe ceva, dar nu începând cu mine. De fapt, de la mine şi de la fiecare pleacă totul. Asta încerc să spun şi în expoziţia «Versus» de la FotoCabinet: depinde de fiecare şi de noi toţi împreună".

Un refugiu într-un oraş sufocat

Maître Photographe de la Belle Epoque speră că FotoCabinet va deveni „un mic refugiu într-un oraş care trăieşte sufocat, ca într-un regim de asediu".

Eugen Ciocan este fascinat de fotografiile vechi, pentru că în ele descoperă o altă lume, care „iradiază o anumită demnitate şi o anumită frumuseţe. Andrei Pleşu zice că trecutul e singurul care are corp, singurul concret. Prezentul este efemer, iar viitorul utopic. Conştientizat sau nu, trecutul există în fiecare".