Hermină şi pene de struţ

Hermină şi pene de struţ

Expoziţia „Eleganţa bucureşteană“ este deschisă, până la 30 noiembrie, la Muzeul Naţional de Istorie a României, din Capitală. Cu peste 60 de ţinute, expoziţia urmăreşte evoluţia modei bucureştene şi nu numai, de la mijlocul secolului al XVIII-lea până în zilele noastre.

O întâlnire fericită între Muzeul de Istorie şi istoricul de artă şi colecţionarul Adina Nanu s-a soldat cu un eveniment interesant şi glamour în acelaşi timp. Moda bucureşteană a fost legată, întotdeauna, de aria culturală largă de dincolo de graniţe. Secolul al XVIII-lea era marcat de Orient.

Anteriile din materiale preţioase formau garderoba elegantă a boierilor. Ne simţim mai aproape de moda „evropenească“ de după 1850. Venită de la Paris sau München, ea a fost adoptată imediat de elegantele bucureştence.

La lungile rochii cu crinolină sau turnură, doamnele arborau o seamă de accesorii, între care se remarcă în expoziţie diferitele evantaie, de la cele cu dimensiuni generoase, realizate din pene de struţ, la mai delicatele dantele montate pe un schelet de fildeş sau de os. Şi pentru că soarele nu trebuia să strice culoarea tenului, ca în zilele noastre, existau pălării şi umbrele.

Primele, e drept, nu erau numai „parasolare“. Erau un accent de eleganţă, cu dimensiuni variind de la un moment sau altul al modei, mici şi puse cochet pe creştetul capului sau cu boruri largi, ce aruncau umbre misterioase asupra figurii.

Domnii, îmbrăcaţi în costume cu redingotă sau, mai târziu, cu jachetă, arborau, în ocaziile de gală fracul, mănuşile albe şi, desigur, pălăriile mai mult sau mai puţin înalte, după cerinţele zilei, tari sau cu bor moale.

Creaţii ale unor tineri studenţi de la Academia de Artă

Cochetărie, charleston şi gramofoane

Rochiile de seară, cu etolele de blană au fost urmate, odată cu trecerea timpului, de „rochia pentru dansat charleston“, insolentă la timpul ei, şi de fustele scurte, dezvăluind gambele spre indignarea matroanelor.

Expoziţia urmăreşte evoluţia modei timp de peste 150 de ani, marcând şi regala eleganţă prin rochia purtată de regina Maria în 1896 la încoronarea ţarului Nicolae al II-lea, şi pricăjitul taior din stofă umilă, purtat cu basma, devenit aproape uniformă imediat după al Doilea Război Mondial. Câteva creaţii ale tinerilor ne aduc în zilele noastre cu gama lor cromatică incandescentă şi cu formele ce nu mai cunosc nicio constrângere.

Rochiile, costumele, ţinutele de seară erau purtate într-un anumit context pe care organizatorii îl sugerează prin etalarea câtorva piese de porţelan (servicii de cafea), de argint şi cristal (servicii de ceai, truse de toaletă) şi a unor piese de mobilier. Iar atmos-fera uşor frivolă este marcată de apariţia gramofonului sau a unei combine muzicale construite în Germania celui de-al doilea sfert al secolului XX. Expoziţia trasează istoria unei arte în care s-au îmbinat întotdeauna imaginaţia creatoare şi uşoara frivolitate care dă sare şi piper vieţii.