Grădina, miraj şi obsesie

O spectaculoasă expoziţie de pictură găzduită de National Galleries din Edinburgh se numără printre deliciile verii. După patru ani de eforturi, „Grădinile impresioniste“ prind viaţă într-unul dintre cele mai atrăgătoare evenimente oferite de muzeele din Europa în acest sezon.

Concepută ca un element de forţă din prezenta ediţie a celui mai mare festival de artă din lume, cel găzduit an de an de Edinburgh, expoziţia invită vizitatorul să exploreze semnificaţia, originile şi influenţa grădinii impresioniste în pictură.

Şi are cel mai convingător argument: 97 de tablouri de referinţă, aduse din colecţii publice şi particulare, în colaborare cu Grădina Botanică Regală din capitala Scoţiei şi cu Muzeul Thyssen-Borne­mizsa din Madrid. Cele trei instituţii au strâns laolaltă pânze celebre de Monet, Renoir, Manet, Bonnard, Pissarro, Sisley sau Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Klimt, precum şi lucrări semnate de pictori impresionişti din Italia, Spania sau Suedia, unele dintre ele afându-se pentru prima dată în Regatul Unit.

Emblema unei lumi ideale

„Sper că oamenii vor vedea că aceste tablouri nu sunt atât de directe pe cât se crede", a comentat pentru „The Herald", Clare Willsdon, reputat istoric de artă şi consilier ştiinţific al expoziţiei. Invitaţia este irezistibilă, câte vreme splendoarea grădinilor închipuite şi iubite de impresionişti îşi păstrează puterea de seducţie şi se dezvlăluie, în fiecare tablou, punând în lumină cât de se poate de relevant unicitatea fiecărui artist, de la Delacroix la Klimt, care poate fi asociat cu impresionismul, una dintre cele mai populare mişcări artistice.

„În veacul al XIX-lea, grădinile erau emblema unei lumi ideale şi un recunoscut agent de influenţă morală", a explicat consultantul ştiinţific, vorbind despre cum a schimbat arta programul de reînnoire urbană demarat în vremea celui de-al Doilea Imperiu, când Parisul
şi-a schimbat hainele şi, odată cu ele, mentalitatea despre privat şi public.

Intimitate şi mister

Parisul, oraş al grădinilor în 1850-1870, a descoperit intimitatea paradoxală: cea oferită de spaţiul deschis care este grădina, cu deliciile ei. A rafinat şi a răspândit acest loisir, fascinându-i pe artişti şi nu numai.

Într-o epocă a descoperirilor, horticultura şi grădinăritul mergeau de la pasiune la obsesie, nuanţe pe care expoziţia le surprinde şi prin informaţiile pe care le oferă, profesionist, despre plante şi grădinărit. În mrejele grădinilor au căzut, aşadar, impresionişti de renume.

La muzeul din Edinburgh pot fi admirate câteva dintre cele 48 de variaţiuni pe tema „nuferi", pictate de Monet în grădina din Giverny, printre care şi celebrul „Bassin aux Nimpheas". Acesta este cel mai scump Monet din lume, vândut recent de Casa Christie's pe 51,7 milioane de euro.

Pasiunea artistului pentru florile misterioase se vede şi în celebra pânză „Grădina artistului de la Argenteuil", explozie de dalii roşii, portocalii şi roz. Mare iubitor de plante, Monet chiar a cultivat dalia, din singurul soi existent în epocă, crescut din cel adus în 1789 din Mexic la Grădina Botanică din Madrid.

Acestora li se arată nenumărate grădini închipuite: grădina pariziană, ascunsă sub zăpadă, pictată de Sisley, coloratele câmpii văratice de lângă Fontainebleau, zugrăvite de Renoir, câmpiile provensale din pânzele lui Van Gogh, sutele de boboci din tablourile lui Klimt şi multe altele.