Există Nervia

adevarul

Publicat: 26.10.2010 16:28

Ultima actualizare: 09.08.2022 04:14

Léon Devos – Femeie făcându-şi toaleta, 1935, ulei pe pânză, 150 X 150 cm, proprietatea statului belgian

Cele 130 de lucrări expuse la Muzeul Naţional de Artă constituie o retrospectivă inedită a unui grup de nouă artişti valoni, fundamental pentru arta belgiană a secolului XX. O avangardă „îmblânzită“, aplicată asupra unor subiecte de natură clasică, şi multe incursiuni în universul intim şi domestic îi caracterizează pe artiştii Grupului Nervia, care au expus intens în Valonia anilor ’30.

O veritabilă expoziţie-eveniment este deschisă până în primele săptămâni ale anului viitor în generoasele spaţii ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR): „NERVIA 1928-1938. Pictori din anii '30 în Belgia", organizată în colaborare cu Valonia-Bruxelles International, cu prilejul preşedinţiei belgiene a Consiliului Uniunii Europene.

Nu este primul eveniment de elită prezentat de Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti în sălile MNAR: aici au putut fi vizitate, de-a lungul vremii, expoziţii superbe dedicate culturii valone, precum „Arta valonă în secolul XX", „Suprarealismul în Belgia" (cu lucrări ale unor pictori fundamentali ca René Magritte sau Paul Delvaux), fotografie de Léonard Misonne, „Mot à mains. Imagine şi scriitură în Belgia", „Fidelitatea imaginilor: René Magritte şi fotografia". Chiar dacă artiştii prezentaţi acum publicului românesc sunt mai puţin cunoscuţi la noi în ţară, faţă de alte nume prestigioase ale culturii valone, importanţa lor pentru istoria picturii belgiene este majoră, iar vizitatorul va avea parte, studiind cu atenţie cele 130 de lucrări aduse la Bucureşti, de o surpriză estetică de proporţii.

Un trib de gali

Grupul Nervia, întemeiat în 1928 la Mons, a jucat un rol primordial în mişcarea artistică din prima jumătate a secolului XX din Belgia, şi în special din Valonia. Cei doi pictori fondatori, Anto Carte şi Louis Buisseret, împreună cu Léon Eeckman, secretarul grupului, au hotărât să creeze această mişcare pentru a afirma prezenţa artei valone, dar şi pentru a-i promova pe tinerii artişti, majoritatea din regiunea Hainaut. Numele grupului face trimitere la revista „La Nervie", al cărei colaborator fusese Anto Carte, şi la nervieni, un trib de gali stabilit pe actualul teritoriu al provinciei Hainaut.
Expoziţia prezintă, în premieră în România, o retrospectivă a grupului Nervia, prin intermediul a 130 de lucrări semnate de cei nouă membri ai grupului: Anto Carte, Louis Buisseret, Frans Depooter, Léon Devos, Léon Navez, Pierre Paulus, Rodolphe Strebelle, Taf Wallet şi Jean Winance. Publicul bucureştean are astfel o ocazie unică să-i descopere pe aceşti artişti care s-au constituit într-un grup „pe baza idealurilor unei arte intimiste, cu caracter ilustrativ, legată de literatură, conjugând simbolismul şi interesul pentru social, o artă puternic angajată în afirmarea identităţii valonilor".

Lucrările celor nouă „nervieni" provin din colecţii particulare şi din patrimoniul mai multor muzee din Belgia: Muzeele Regale de Artă din Belgia, Muzeul de Artă din Charleroi, Muzeul comunal Ixelles, Muzeul Ianchelevici din La Louvière, Muzeul internaţional al carnavalului şi măştii din Binche şi Muzeul de Artă din Mons. Expoziţia este una specială şi din acest motiv: organizatorii au reuşit să convingă majoritatea colecţionarilor privaţi să le împrumute lucrările, multe dintre acestea pentru prima oară. Practic, la Bucureşti sunt expuse lucrări care nu au mai fost prezentate anterior publicului larg. Amploarea expoziţiei - 130 de lucrări - este completată cu o secţiune documentară şi cu elemente de arhivă, special aduse pentru evenimentul de la Bucureşti.

Nuduri senzuale

Stilul „nervienilor" este vizibil marcat de expresionism şi constructivism, dar este caracterizat, totuşi, consideră istoricii de artă, de un refuz al „avangărzii cu orice preţ" (Josée Mambour), al revendicării violente. Cuvântul „neoumanism" - survenind după reacţiile extreme ale avangardei, în urma prăbuşirii civilizaţiei europene în 1914 - a fost rostit în legătură cu membrii grupului. „În raport cu şcoala expresionistă, putem spune că nervienii preferă cântecul strigătului, inteligenţa instinctului. Artistul vrea să-şi comunice emoţia sau fericirea în faţa spectacolului vieţii", se scria în ziarele vremii, în cronicile numeroaselor expoziţii ale grupului din anii '30.

Liniştea familială şi serenitatea domestică au inspirat numeroase tablouri „Nervia", iar spectaculoasele şi splendidele nuduri semnate de Léon Devos - care îşi pictează cu fidelitate soţia, pe Émilie, amintind, pe un alt plan, de dragostea statornică dintre Georgette şi René Magritte - sunt reprezentative în acest sens. „Atunci când îşi pictează soţiile sau copiii, membrii grupului Nervia dau cu toţii dovadă de o tandreţe aparte, în care se amestecă respect, blândeţe şi fascinaţie, şi care dezvăluie o dragoste specială, deşi reţinută.

Nudurile lui Léon Devos sunt de departe cele mai senzuale: pictate cu o pastă lacomă şi modelate cu lumină, amintesc într-o oarecare măsură de Renoir şi de culorile sale strălucitoare şi pline de căldură", scrie Michel De Reymaeker, comisarul expoziţiei, în studiul introductiv al elegantului album-catalog care însoţeşte expoziţia.

O inedită paralelă este făcută de organizatori între Grupul Nervia din Belgia şi Grupul celor Patru din România, nu numai cu referire la perioada în care cele două mişcări au fost active. Unul dintre cei mai celebri pictori români, Nicolae Tonitza, a decis să fondeze în 1926, împreună cu pictorii Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu şi sculptorul Oscar Han, Grupul celor Patru, organizând împreună mai multe expoziţii în anii '30. Ca şi în cazul grupului Nervia, Grupul celor Patru s-a reunit nu în jurul unui program strict definit, ci în jurul aceleiaşi concepţii despre artă (şi despre viaţă) şi în jurul unei prietenii strânse. Coincidenţa face ca o inedită expoziţie-eveniment dedicată Grupului celor Patru, curatoriată - după 70 de ani - de Ruxandra Garofeanu la ArtSociety, să poată fi vizitată la Bucureşti începând de astăzi.