Evanghelia după Rădvan

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani, Alexandru Rădvan, aduce o privire neconvenţională asupra lui Hristos-Omul în expoziţia „Christ“, curatoriată de Diana Dochia la Anaid Art Gallery. Departe de a fi blasfemiatoare ori de a suferi de un conformism confesional, lucrările lui Rădvan, deşi şocante, ajung (poate involuntar) să aibă viziunea unei noi iconicităţi.

Alexandru Rădvan îşi continuă drumul propriu de artist, prin care s-a impus în peisajul artei noastre contemporane, şi, totodată, investigaţia, de multe ori considerată şocantă sau neînţeleasă corect, asupra unor teme majore, de ordin spiritual, după expoziţiile personale „Soma" (2005), „Memoriile lui Constantin" (2007), „Omagiul lui Iuda şi Cruciaţii" (2008), „Wond'ring aloud" (2009) şi participarea în cadrul expoziţiei de grup „Messiahs" (2009) de la MODEM. Artistul revine în spaţiul Anaid Art Gallery, unul dintre cele mai importante pentru arta contemporană a ultimului deceniu, cu expoziţia personală de mari dimensiuni „Christ", deschisă aici în perioada pascală, timp de o lună.

De la naştere la înviere

„Marele Christ“

Curatorul Diana Dochia a pus la dispoziţie, pentru acest eveniment expoziţional marca Rădvan, întreg spaţiul galeriei din strada Slobozia, atât parterul clădirii cât şi sala de la etaj găzduind cele peste 50 de lucrări prin care artistul îşi propune o reprezentare personală a traseului christic. Tehnicile folosite sunt diverse, în general acrilic pe pânză de mari dimensiuni sau pe vâscoză, dar şi lucrări de mai mici dimensiuni, obiect (pastă de modelat), instalaţie. Dacă expoziţia este parcursă corect, se observă dispunerea deloc întâmplătoare a lucrărilor: în primele săli, de lângă intrare, avem momentul Naşterii şi reprezentări ale Madonei cu Pruncul; culoarul de trecere spre scară conţine lucrările de mici dimensiuni care prezintă pe un perete diverse ipostazieri ale Mântuitorului, iar pe celălalt secvenţele supliciului şi ale Răstignirii (în ciclul „Rabbi"); sala de la etaj găzduieşte lucrări de mari dimensiuni reprezentându-l pe Crist sau pe Maria, culminând, în fundal, cu redarea momentului Învierii.

Hristos-Omul

image

„Christ singur“



Pentru a evita interpretările eronate care au abundat la precedentele expoziţii ale lui Rădvan, Diana Dochia defineşte clar intenţiile acestuia, încă din textul însoţitor al expoziţiei: „Expoziţia chestionează dimensiunea umană a divinului. Hristos-Omul ne este redat de Alexandru Rădvan în toată umanitatea sa. Rădvan nu contestă existenţa lui Hristos sau dimensiunea lui divină, ci pune în discuţie contextul actual în care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este perceput şi înţeles de către oamenii secolului XXI". Aşadar, nu interesează chestiunile teologice sau dogmatice, ci felul în care noi îl percepem acum pe personajul Iisus Hristos, în care ni-l imaginăm, faptul dacă el mai poate însemna ceva pentru noi. Accentul este pus pe dimensiunea umană a acestuia, pentru că este singura pe care putem să ne o apropriem, pe care putem încerca s-o înţelegem şi să empatizăm cu ea.

„Omenesc prea omenesc"

image

„25 Decembrie“



O dată acest lucru stabilit, Christ-Omul al lui Rădvan (ne) apare într-un fel care poate fi socotit şocant sau necorespunzător pentru spiritele mai conservatoare. Omul este dezvăluit nu în splendoarea sa, ci în mizeria condiţiei sale, singura autentică. Atât Iisus, cât şi Maria sunt reprezentaţi într-un mod grotesc, „omenesc prea omenesc", ca fiinţe care suferă, într-un mod cât se poate de autentic - goale, expuse, fără nimic eroic sau care să le înfrumuseţeze.

Corpurile nu mai sunt desenate ca idealuri de perfecţiune clasică, ci cu toate imperfecţiunile realităţii. Naşterea nu mai are nimic magic şi seren, ci este rezultatul unui travaliu deznădăjduit, al unui efort fără nimic transfigurator în el. Iisus Pătimitorul nu este altceva decât un „boţ de carne" sângerând, gol, cu sexul la vedere, singur şi abandonat. Suntem la ani-lumină de reprezentările apologetice, dar eroice de tip zeffirellian, de Iisusul sexy al lui Robert Powell, care te făcea mai degrabă să te îndrăgosteşti de el, decât să-i înţelegi suferinţa, dar şi de sado-masochismul gratuit din filmul lui Mel Gibson. Important este că, la Rădvan, şi Fecioara are, de cele mai multe ori, reprezentate stigmatele Fiului său, iar la un moment dat chiar şi coroana de spini.

La rândul său, Iisus este reprezentat, în permanenţă, cu (în)semnele pătimirii sale, indiferent de situaţie, iar rana costală şi cele provocate de piroane sunt desenate (şi) precum un sex de femeie. Poate fi o impresie, dar multe lucrări importante din expoziţie (cum ar fi „Marele Christ" sau cele două „Bunul Păstor") sunt de fapt subtile autoportrete ale autorului. În cele din urmă, întregul ciclu, privit cu atenţie şi înţeles corect, dă senzaţia unei noi iconicităţi, a unui real sentiment al icoanei (în accepţie artistică, nu de obiect religios de cult); şi aceasta, nu numai din cauza pânzei pe care artistul îşi pictează imaginile. Pare că Rădvan, dorind să-l ignore pe Dumnezeu şi să ne descrie Omul, ne face să înţelegem mai profund suferinţa christică şi semnificaţia Întrupării.

Info

„Christ", expoziţie Alexandru Rădvan
Curator: Diana Dochia
Unde: Anaid Art Gallery (str. Slobozia nr. 34)
Când: până la 7 mai, de luni până vineri, între orele 11.00 şi 19.00, sâmbăta între orele 10.00 şi 18.00.

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite