Esenţe de peisaj

Natura Munteniei sau splendoarea fanată a Veneţiei, dar şi portrete sau naturi statice sunt printre temele predilecte ale lui Teodor Răducan. O elegantă apariţie recentă readuce în atenţie opera unui artist plastic dintr-o generaţie mai veche, dar cu o carte de vizită remarcabilă: Teodor Răducan.

Albumul retrospectiv al artistului, intitulat „Repere antologice", este scos anul acesta de editura ieşeană Printco, cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici şi al altor câteva instituţii. O frumoasă prezentare grafică, hârtie de calitate (de o discretă culoare gălbuie), copertă cartonată şi supracopertă, totul elegant şi neţipător, ansamblul se potriveşte de minune cu natura lucrărilor artistului prezentat: o pictură mai tradiţională, dar deloc desuetă, care mizează pe nuanţă şi pe rafinament. Tonul pianissimo, de observaţie atentă, deloc ţipător, este la ani-lumină distanţă de artişti mai „contemporani", care şi-au construit cariera, cu mult sau mai puţin talent, bazându-se pe tuşe scandaloase şi pe provocare. Personalitatea artistului rămâne în umbră în aceste lucrări, atmosfera care se degajă este una de calm, de linişte şi de farmec al lucrurilor; „luxe, calme et volupté", cum ar spune franţuzul.

Fire sfioasă şi meditativă

Lucrările lui Teodor Răducan sunt în mare majoritate peisaje, gen căruia autorul (născut în 1938 la Bucureşti) i s-a dedicat cu asiduitate întreaga viaţă. Artistul este introdus cititorilor de un text semnat de Petre Oprea, cunoscut critic de artă şi fost director al Muzeului Naţional de Artă, care pune într-un cadru general personalitatea artistică a lui Răducan: „În cadrul generaţiei de absolvenţi ai institutelor de artă plastică din deceniul al şaptelea, printre cei care şi-au dedicat arta lor în special peisajului şi i-au rămas fideli se remarcă şi Teodor Răducan.

Firea sa sfioasă şi meditativă, copilăria şi adolescenţa petrecute singuratic în natură (locuind în cartierul Bucureştii Noi din preajma râului Colentina), primele sale noţiuni şi ulterioarele îndrumări de specialitate în meşteşugul artei primindu-le din partea unor renumiţi pictori contemporani iubitori ai naturii - Spiru Chintilă, Ion Popescu Negreni şi Alexandru Cumpătă -, au contribuit ca el să se dedice peisajului", scrie Oprea.
Criticul identifică şi pe cei doi maeştri sub semnul cărora pictorul şi-a pus căutările: „L-au fascinat peisajele lui M.-H.

Catargi şi D. Ghiaţă. La primul îl atrăgea reuşita redării întinderilor nesfârşite ale spaţiului - şes sau deal - şi succesiunea în adâncime a planurilor ce reuşeau să creeze o atmosferă de linişte şi potenţial poetic, iar de la D. Ghiaţă îl reţinea specificul popular exprimat atât de convingător doar prin culoare".

Şesuri, păduri şi Mare

Principalele teme ale creaţiei peisagistice a lui Răducan sunt indicate cu exactitate de Petre Oprea, în fraze sintetice şi sugestive: „Îl reţin peisajele panoramice din şesul Bărăganului, dar şi din împrejurimile Bucureştiului, cu largile sale deschideri de orizont, cu relieful imperceptibil accidentat pentru a sugera poetic o atmosferă de calm şi linişte a veşnicului dialog între cer şi pământ. (...) Dar nu numai câmpia cu orizont vast, cu cer ce ocupă o treime din tablou, reţine atenţia lui Răducan, ci şi pădurea de la şes şi de pe dealurile line, văzută din imediata ei apropiere. Sentimentele degajate de aceste lucrări sunt de natură gravă, cu reale accente de monumentalitate. (...)

Cel de-al treilea motiv al peisajului îl constituie marea. Ea este văzută sub înfăţişare calmă, solemnă şi nu constituie elementul dominant, ci are ca parteneri egali atât cerul, cât şi ţărmul".Albumul nu neglijează nici celelalte aspecte ale creaţiei artistului: „Pictorul se exprimă cu tot atâta succes şi în alte genuri, ca portretul, florile şi natura statică. (...) După 1990, pictorul este atras, mai ales în călătoriile din Apus, să prezinte într-unele din peisajele sale locuri cu trecut istorico-religios pe care le evocă învăluite într-o atmosferă de pioasă sacralitate".

Ordinea lucrurilor

O inedită legătură între opera pictorului şi filosofia blagiană este identificată de comentator: „Teodor Răducan şi-a concentrat atenţia în căutarea unei expresii cât mai sintetice a imaginii tratate fără însă a-i sărăci încărcătura ideatică, sub semnul ideilor sensibile generate de filozofia lui Lucian Blaga". „Artistul urmăreşte cu tenacitate simplificarea structurii motivului până la elementele strict esenţiale pentru a exprima sentimentul ordinii naturale, corelaţia firească de disciplină dintre elementele naturale ale peisajului", sună analiza lucrărilor făcută de Oprea. „Pictura sobră, dar luminoasă a lui Răducan exprimă multă sinceritate, vitalitate şi ordine", concluzionează Petre Oprea.

„Repere antologice", album Teodor Răducan, ediţie română-engleză

Editura Printco, Iaşi, 2010
Concepţia grafică: Aurelian Răducanu
Număr pagini: 120