Elena, târfa lui Tara

Expoziţia lui Tara (von Neudorf), „National Bitch“, de la Anaid Art Gallery, are drept „cal de bătaie“ seria de Elene fatidice care marchează istoria României. „Eterna şi fascinanta“ Ceauşească, două oldies (Elena Cuza şi Lupeasca), EBA şi Udrea-Cocoş sunt făcute „zdrenţe“ (la propriu) de ironia devastatoare a lui Sorin Tara.

„Blestemul Elenelor" loveşte din nou! Maestrul provocării în arta contemporană, transilvăneanul Tara (von Neudorf), ia acum în „tărbacă" unul dintre cele mai „scumpe" nume ale românilor şi seria apocaliptică de Elene malefice (să zicem, cu excepţia doamnei lui Cuza), ce pare să nu mai aibă sfârşit, ba chiar şi pe... Ileana Cosânzeana, la urma urmei, de ce nu, o altă „Elenă" a imaginarului nostru colectiv.

Rezultatele sunt pe măsură: Udrea ca Doamna cu Coasa sau EBA stând cu sexul pe Constituţie, pe Gramatica Limbii Române şi pe Kama Sutra vor face deliciul celor care nu mai au altă speranţă decât în libertatea artistică. Doar şase sunt lucrările expuse acum de Tara la Anaid Art Gallery - spaţiul curatoriat de Diana Dochia şi de care cariera artistului se leagă în cea mai mare măsură -, dar aceste şase „colaje pe hărţi vechi", comuniste sunt tot ce poate fi mai incisiv şi mai coroziv la adresa habitudinilor mentale ale compatrioţilor săi, responsabile, în mare parte, de dezastrul actual al ţării.

De la Cosânzeana la EBA

La o privire atentă, sarcasmul devastator al lui Tara nu iartă nimic. În afară de detalierea minuţioasă a legăturilor evidente - de „succesiune" - dintre regimul lui Ceauşescu, comunist-totalitar, şi potentaţii şi beizadelele actuale, din regimul Băsescu, avem şi un atac la adresa miturilor istorice pe care le cultivăm cu o osârdie demnă de o mai bună cauză: paradisul erei interbelice - marcat de fapt de legionarism şi de represiune, nu numai antisemită („Nihil Sine Crimă", scrie pe portretul Lupeascăi, care are în loc de sfârcuri şi de sex Steaua lui David) - şi „bunul domn" Cuza, cu ocaua lui de pomină - în realitate, un afemeiat cu pulsiuni tiranice, idealizat de comunişti pentru a-l opune dinastiei legitime. Ba chiar nici fondul nostru popular, „curat", nu scapă, din moment ce seria lui Tara se deschide cu Ileana Cosânzeana (la care nimeni, într-adevăr, nu se gândise până acum).

Udrea e Moartea

Pentru a-şi concretiza artistic această „furie" şi a exprima tot ce simte faţă de „târfele naţionale", Tara (von Neudorf) a ales o modalitate destul de inedită. Şi-a însuşit conceptul - care-i deja folclor - al Elenelor care ne „parazitează" istoria („Este o expoziţie despre Elenele care au schimbat destinul României. O critică acidă, pe alocuri amuzantă şi extrem de personală a celor cinci Elene care au marcat plaiul mioritic în decursul timpului", scrie Diana Dochia), apoi le-a reprezentat pe fiecare desenându-le, în stilu-i caracteristic, pe câte o hartă veche a R.S.R., din cele care stăteau atârnate în şcoli, în era comunistă. Pe această „canava" adhoc sunt „mâzgălite" inserturi ale artistului şi sunt lipite diverse materiale de propagandă, în special din epoca Ceauşescu. De multe ori, pânza hărţilor este scorojită, de unde „zdrenţele" de care aminteam.

„Metafora" este evidentă: şirul de Elene se identifică cu România şi istoria ei, ele iau în posesiune şi „vampirizează" teritoriul nefericitei ţări de la periferia lumii civilizate. Mai întâi discret, ca „primă-doamnă" care trebuie să suporte un soţ care n-o merită (cazul Elena Cuza - „Obrenovici", scrie Tara pe portretul domnitorului), lucrurile involuează, până la Elena Udrea-Cocoş, care o „posedă" la propriu, prin Louis Vuitton-ul ei plin de dolărei şi prin banii publici pe care-i risipeşte fără nicio jenă. Aceasta din urmă, eterna „ministreasă de serviciu" - de departe, femeia care, în prezent, canalizează toată ura populaţiei, precum, înainte, Ceauşeasca - are repartizată „Harta Economică" a României, este reprezentată ca Doamna cu Coasa (aluzie la genocidul social practicat cu zâmbetul pe buze de potentaţii pedelişti?), calcă peste crucile unui cimitir, tapetate cu bancnote etc.

Cizmarul egal cu Marinarul

Tara are grijă să pună accentele corect şi să facă legătura între trecut, prezent şi viitor: portretul lui Udrea este tapetat cu materiale comuniste, dar numele „Nicolae Ceauşescu" este tăiat cu markerul şi înlocuit cu „Traian Băsescu", „PCR" cu „PDL" (care este decriptat ca „Partidul Demenţei Lipitoare"), „Republica Socialistă" cu „Republica PDListă" etc. În fine, EBA (adică „E Bine Aşa") - ultima dintre „târfele naţionale", de departe cea mai hidoasă dintre viziunile lui Tara - este reprezentată cu copite de drac şi cu toate atributele sexuale „la vedere": pe chiloţeii ei scrie „SYDA", mai apare şi simbolul marijuanei etc. Şi aici, numele lui Ceauşescu este înlocuit cu al „tăticului", organizaţia pionierilor cu TDL etc.

Dispreţuit de când se ştie (la un loc cu toţi cetăţenii, de altfel) de puternicii zilei, artistul nu mai are altă speranţă - la fel ca şi în vremea lui Ceauşescu - decât propria libertate artistică, iar lucrările lui Tara (von Neudorf) sunt o dovadă grăitoare.

Info:
„National Bitch", expoziţie Tara (von Neudorf)
Curator: Diana Dochia
Unde: Anaid Art Gallery (str. Slobozia nr. 34)
Când: până la 10 iulie, de luni până vineri între orele 11.00 şi 19.00, sâmbăta între orele 10.00 şi 18.00