Dejunuri regale

Dejunuri regale

Expoziţia „Simfonia meniului“, o rememorare a meselor regale, este deschisă la Muzeul Naţional Cotroceni până la 30 august. Cu un  titlu demn de fantezia unui gourmet, selecţia de piese expuse în Sufrageria Regală ar putea servi unui studiu de sociologia mâncării.

Două lucruri frapează în timpul vizitei. Pe de o parte, numărul redus al exponatelor şi simplitatea multor meniuri, pe de altă parte rafinamentul pieselor şi al protocolului de la Curtea Regală.

Dimensiunea sociologică este dată de publicaţiile de gastronomie ale epocii, de cărţile de bucate, tipărite în franţuzeşte, dar şi în limba română.

Şi dacă „Manualul complet al somelierului şi al negustorului de vinuri“, scris de Emmanuel Robert în 1884, se adresa, desigur, unui majordom de casă princiară sau regală, cărţi precum „Gospodăria gospodinei române“ sau „Igiena bucătăriei“, tipărite la începutul secolului XX, dovedesc încercarea de modernizare a societăţii româneşti la nivelul tuturor păturilor sociale.

Informaţii interesante găseşte vizitatorul citind titlurile de pe coperte, modeste de cele mai multe ori: „Darea de seamă a Consiliului de administraţiune al Societăţii «Arta culinară», din 1907, sau „Statutul Societăţii frăţia chelnerilor“, tipărit la Iaşi în 1906, vorbesc despre evoluţia acestor profesii în lumea românească, până atunci mai curând patriarhală.

Invitaţie la  Bal

Invitaţiile la dejun sau la balurile de la Palat vorbesc despre un protocol strict şi despre atenţia acordată aspectului estetic al lucrurilor mici. Scrise de cele mai multe ori în limba franceză, folosite cu precădere de familiile boiereşti, dar şi de intelectuali, invitaţiile erau decorate cu motive Art Nouveau, mai ales în timpul domniei Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, promotoarea acestui stil în ţara noastră.
 
Rară pentru zilele noastre, ca şi obiceiul care i-a dat naştere, este o schemă, atent redactată, care stabileşte locul fiecărui invitat la masă. Atmosfera artistică a dejunurilor de gală presupunea şi un fundal muzical pe care ni-l detaliază o seamă de partituri şi programe de concert.

O partitură atrage în mod special atenţia. Coperta, realizată de Constantin Gebauer, „fournisseur de la cour“ (furnizorul curţii), anunţă valsul „Souvenir de Cotroceni“, compus de C.A. Ziehrer, capelmaistrul Palatului şi „Dedicat cu cel mai profund respect Domnului Colonel Th. Vacaresco, Mareşal al Curţii S.A.R. prinţul Carol I al României“.

„Îngheţată Bombe  Mărăşeşti“

Pe o masă rotundă, cu scaune ale căroro spătare sunt dormate din motivul stilizat al vulturlui, blazonul Casei Regale, sunt aşezate farfuriile de porţelan franţuzesc Vierzon, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, tacâmurile de argint marca Solingen, cupele de vin, din cristal de Boemia.

Casetele pentru tacâmuri, cu mânere, sugerează mutarea lor, odată cu stăpânii, de la o reşedinţă la alta. Gândirea meniului era, evident, dictată de evenimentul care prilejuia un dineu de gală, iar citirea numelor mâncărurilor atestă gustul rafinat, dar şi cosmopolit al gazdelor şi invitaţilor. Găsim şi denumiri care provoacă zâmbetul. De exemplu, pe unul dintre meniuri citim, alături de „pateuri de epure în aspic“ şi „frigărele cu spanac“, şi numele desertului: „Îngheţată Bombe Mărăşeşti“.

La Serbările Încoronării de la Alba Iulia, din 1922, meniul, scris în limbile franceză şi română, prezintă o suită europeană de mâncăruri şi băuturi: „caviar, ouă prăjite cu ciuperci, nisetru de Dunăre à la parisienne, sos remoulade, file de viţel dauphine, pate de gâscă bellevue, salată de sezon, parfait praline, faguri de miere, coş cu fructe, bomboane şi fructe fine, cafea“.

În ordine, băuturile sunt „Drăgăşani Vieux, Dealul Mare 1907, şampanie Capşa brut, cointreau, cognac Fin Martel“. Denumirile sunt mai extravagante decât mâncurile în sine, gândite fără ostentaţie şi fără gustul pentru orgiile culinare. 

Expoziţia de la Muzeul Cotroceni prezintă piese din colecţiile muzeului gazdă, dar şi din cele al Muzeului Militar „Ferdinand I“ şi din arhiva şi biblioteca „Ion C. Rogojanu“.