Casele omenirii

Editura Litera Internaţional a lansat recent un interesant volum, intitulat „Arhitectura. O istorie vizuală”. Inclusă în colecţia „Esenţial”, cartea este o trecere prin arhitectura lumii, din preistorie până în zilele noastre.

Structurată după norme enciclopedice, această istorie a geniului constructiv al omenirii este împărţită în 10 capitole, urmărind marile epoci istorice şi ale istoriei stilurilor.

Fiecare capitol începe cu o „Cronologie" şi o prezentare a caracteristicilor generale ale perioadei, ilustrate apoi cu cele mai importante construcţii ale fiecărei etape şi ale fiecărei civilizaţii.

Pentru cititor este o călătorie pasionantă de la construcţiile în chirpici ale Neoliticului mileniului al X-lea î.Hr. la construcţiile megalitice şi complexul Stonehenge din Epoca Bronzului, de la palatele minoice şi imensele construcţii miceniene din mileniul al II-lea î.Hr. la pramidele egiptene şi la templele greco-romane, de primele biserici creştine la arhitecturile budistă, chineză sau precolumbiană.

Urmează marile stiluri arhitectonice: Romanicul, Goticul, Renaşterea, Barocul, Neoclasicismul. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, tendinţele se diversifică, categoriile se multiplică, iar nerăbdarea inventivă schimbă conceptele şi structurile la intervale mult mai scurte. Rezultă o nouă modalitate de parcurgere a domeniului, în interiorul unui secol. Un capitol pentru veacul al XIX-lea şi două pentru răzvrătitul secol XX.

Din două în două milenii

În interiorul fiecărei perioade, cititorul se deplasează de la o zonă la alta. Construcţiile preistorice descrise aparţin mai multor arii geografice. Zona mediteraneană a primelor case din chirpici este urmată, la distanţă de aproape două milenii, de culturile similare din actualele Siria şi Irak. Cam tot două secole se scurg până la civilizaţia urbană a Bronzului din văile Tigrului şi Eufratului şi încă două până când noua tehnologie pătrunde în Europa, în zonele Austriei de astăzi.

În sfârşit, epoca istorică este marcată de construcţiile Egiptului antic. Cele mai importante sunt analizate, imaginile fotografice sunt însoţite uneori de planuri, dar şi de machetele unor instrumente care au permis ridicarea clădirilor, cum ar fi macaralele antice, cu evoluţia lor de la egipteni la romani, de exemplu.

Neliniştea contemporană

Partea cea mai incitantă a cărţii este însă cea dedicată secolului al XX-lea, cu atât mai mult cu cât sintetizarea datelor din această perioadă apare mai rar. Lucrarea urmăreşte evoluţia arhitecturii în două etape care, desigur, se întrepătrund şi, în mare măsură, se continuă: înainte de 1945 şi după.

Relaţia dintre invenţiile tehnologice şi stilurile diferiţilor arhitecţi care marchează cele două perioade, dar şi contextele istorice şi sociale care favorizează o anumită expresie arhitecturală sunt explicate şi exemplificate prin creaţiile unor maeştri ai acestei arte, ca Louis Sulliva, Frank Lloyd Wright, Victor Horta Hector Guimard sau Antonio Gaudi, pentru a cita numai câteva nume, în prima etapă, sau Mies van der Rohe, Eero Saarinen, Kenzo Tange, Oscar Niemeyer, Frank Getry sau rem Koolhas pentru cea de-a doua.

Cele mai spectaculoase construcţii ale ultimei sute de ani sunt prezentate, analizate, încorporate unui curent de gândire sau unei necesităţi economice. În paginile cărţii stau alături Catedrala Sfânta Maria din Tokyo, operă a arhitectului Kenzo Tange şi trambulina de schi de la Bergisel a arhitectei Zaha Hadid, Muzeul Imperial al Războiului din Manchester, al lui Daniel Libeskind şi zgârie-norii din sticlă ai lui Mies van der Rohe, turnul de la Burj Dubai, cel mai înalt din lume, construit de firma „Skidmore, Qwings&Merrill" şi faţadele rotunjite, amintind de structura unui castel, ale Bibliotecii Universităţii Tehnice din Cottbus, imaginate de firma Herzog&de Meuron din Basel.

Un „Index" ajută la găsirea rapidă a arhitecţilor analizaţi sau numai menţionaţi, a diferitelor construcţii şi a termenilor de specialitate, desăvârşind caracterul de publicaţie ştiinţifică al acestei istorii a arhitecturii universale de care era atâta nevoie.