Când tragedia vieţii devine artă

Cea mai mare expoziţie dedicată artistei mexicane Frida Kahlo organizată vreodată în Europa va fi găzduită până la 9 august în renumita sală berlineză Martin-Gropius Bau. Expoziţia include peste 120 de tablouri şi desene - acestea din urmă sunt prezentate în premieră şi surprind aspecte mai puţin cunoscute din viaţa artistei.

Publicul berlinez are şansa să vadă cele 60 de lucrări, provenind din colecţiile mexicane ale artistei - Olmeda şi Gelman -, dar şi 90 de desene inedite. Acestea, explică Helga Prignitz-Poda, curatorul expoziţiei, erau cadouri pe care pictoriţa le făcea persoanelor foarte apropiate, reprezentând scene comice alcătuite din imagini şi cuvinte sau peisaje care se metamorfozează subit în fantezii sexuale.

Expoziţia prezintă pe larg evoluţia artistică a Fridei Kahlo, de la „noua obiectivitate" („Neue Sachlichkeit"), la suprarealism şi, apoi, la propria mixtură de realism. Lucrările de artă sunt completate de o colecţie de fotografii ce aparţin familiei şi prietenilor lui Kahlo, dezvăluind amănunte din existenţa de dincolo de tablouri a artistei.

Ultima expoziţie Frida Kahlo de o asemenea amploare a fost organizată în 2007, în Mexic, cu ocazia celebrării centenarului naşterii artistei.

Tragicul, sursă de inspiraţie

Frida Kahlo (1907-1954) este figura centrală a artei picturale mexicane, atât datorită talentului inconstestabil, cât şi pentru viaţa tragică şi tumultoasă pe care a avut-o artista. Opera sa, inedită şi originală, se situează la confluenţa mai multor curente artistice - simbolism, realism, suprarealism, expresionism -, împrumutând şi elemente ale artei indigenilor din Mexic.

Cele mai multe dintre picturi sunt materializări ale tragicului şi ale suferinţei, artista transpunând în artă toate stările agonizante prin care a trecut. Conştientă de frumuseţea ei neobişnuită, dar şi de dramele pe care existenţa ei le ascunde, Frida devine obsedată de autoportrete, adeseori înfăţişate într-un context şocant, macabru. Chipul ei deosebit şi trupul, de cele mai multe ori captiv într-un pat de spital sau în instrumente medicale de tratare a durerii lombare, sunt teme recurente ale lucrărilor sale.

Viaţa de dincolo de artă

Artista s-a născut la 6 iulie, în Coyoacan, Mexic, într-o familie mixtă, cu tatăl fotograf german şi mama originară din Mexic. Viaţa sa este o suită de evenimente tragice, care i-au marcat viziunea artistică pentru totdeauna. Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită la vârsta de 10 ani, iar în 1925 a suferit un accident de maşină care i-a provocat răni grave ale coloanei vertebrale, ale piciorului drept, ale pelvisului şi ale coastelor.

În timpul spitalizării, şi-a schimbat radical modul de a percepe existenţa, ea renunţând la cariera în medicină şi alegând să-şi transforme suferinţa fizică în sursă de inspiraţie pentru pictură. De-a lungul vieţii sale, a suferit 32 de operaţii. Sângele în abundenţă, trupurile sfârtecate, instrumentele chirurgicale, scheletele din tablourile sale sunt motive artistice care se nasc tocmai din aceste experienţe traumatizante.

În 1927, Frida începe o relaţie amoroasă cu viitorul ei soţ, pictorul cubist Diego Rivera. Melancolia, euforia, boala, infidelitatea, divorţul şi recăsătoria sunt elementele care au marcat istoria unui cuplu legat pe viaţă. Amputarea unui picior, în 1953, provoacă artistei depresii nesfârşite, care vor fi urmate, în 1954, de moartea acesteia.

Frida Kahlo a trăit doar 47 de ani, dar trăirile intense, duse la paroxism, s-au transformat în artă profundă, în acelaşi timp şi realistă şi halucinantă, emoţionantă şi violentă.