O oază de artă în Bucureşti

Muzeul Naţional de Artă al României a redeschis recent Muzeul Pallady din strada Spătarului 22. După reamenajare şi după restaurarea lucrărilor, Casa Melik, ce găzduieşte impresionanta colecţie de grafică „Theodor Pallady“, aşteaptă din nou vizitatorii.

Construită în secolul al XVIII-lea, restaurată în cel următor, incendiată, refăcută cu grijă pentru păstrarea interioarelor originale, Casa Melik este un martor al vechiului Bucureşti. Nu se ştie numele primului său proprietar, probabil un dregător de la Curtea Domnească de la care şi-a luat numele şi strada.

Se ştie însă că un negustor armean bogat, Kevork Nazaretoglu, a cumpărat-o şi a res-taurat-o în 1822 (dată înscrisă şi deasupra intrării principale în imobil), păstrând zidurile exterioare. Clădirea, cu elemente specifice arhitecturii tradiţionale (acoperişul cu streaşină lată, zidurile groase, scara interioară din lemn, cerdacul închis cu geamuri) a fost ocupată, succesiv, de fiul lui Nazaretoglu şi de fiica acestuia, care s-a căsătorit cu arhitectul Jacob Melik. Ana Melik a lăsat-o prin testament comunităţii armeneşti, care urma să o transforme într-un azil pentru văduvele sărace.

Un incendiu, în care a murit şi Ana Melik, a distrus casa în 1913. Eugen Melik, un nepot al familiei, comandă, în 1920, arhitectului Smărăndescu restaurarea clădirii. În 1969, parohia armenească din Bucureşti o donează Consiliului Popular al Municipiului, care o renovează şi o transformă, în 1971, într-un muzeu menit să adăpostească „Colecţia Răut“, recent donată statului român.

Prietenie pe malurile Senei

Provenit dintr-o veche familie boierească din Moldova, Gheorghe Răut a fost directorul filialei din Paris a Băncii Marmorosch Blank. Acolo l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Theodor Pallady. Au locuit amândoi în vestita Place Dauphine, iar după întoarcerea în ţară a artistului, Gheorghe Răut i-a păstrat toate lucrările lăsate acolo şi pe care, din cauza vremurilor, pictorul nu le-a mai putut recupera.

În afara operelor palladiene, Răut a colecţionat artă după criteriile colecţionarilor din epocă. Pictură din secolele XVI-XIX (franceză, engleză şi românească), mobilier franţuzesc, cu câteva piese foarte frumoase, sculptură antică greco-romană, dar şi piese egiptene, indiene, chinezeşti... Toate aceste lucrări au făcut obiectul donaţiei „Serafina şi Gheorghe Răut“, primite de statul român la sfârşitul anilor ´60.

O expoziţie organizată profesionist

Farmecul clădirii, ascunse de verdeaţă şi flori într-o grădină cu trandafiri, crăiţe sau nalbe, este accentuat la interior de ştiinţa specialiştilor muzeului de a folosi spaţiul foarte special al încăperilor, de a crea o atmosferă intimă şi elegantă. Acest aspect este dublat de judicioasa distribuire a informaţiei (etichete complete, cuprinzând pe lângă autor şi titlul piesei perioada şi tehnica, cu un aspect care nu dăunează contemplării lucrărilor), şi prin numărul remarcabil de cataloage ale unor artişti sau ale unor expoziţii.

Theodor Pallady - „Autoportret“

Cele peste 800 de lucrări de grafică (desene, acuarele şi gravuri) şi de pictură semnate de Theodor Pallady nu pot fi expuse permanent. N-o permit nici spaţiul, nici normele de conservare ale graficii. Soluţia aleasă, expoziţii temporare tematice, este excelentă pentru că permite vizitatorilor o înţelegere mai profundă a operei artistului.

Expoziţia inaugurală este intitulată „Volum şi perspectivă în creaţia grafică a lui Theodor Pallady“. Sunt prezentate nuduri feminine (subiect predilect al artistului), peisaje din România şi din Franţa, portrete (uneori ale unor personaje cunoscute). Piesele sunt alese în funcţie de ideea declarată a expoziţiei.

Dincolo de valoarea lor estetică şi emoţională, ele facilitează descoperirea resorturilor intime ale conceperii lucrărilor de către acest artist caracterizat printr-o accentuată intelectualitate. Pentru vizitatorul dornic de ajutor în acest demers, un catalog elegant, cu excelente reproduceri, este prevăzut cu un studiu teoretic semnat de Florenţa Ivaniuc-Enache.

Şi, pentru că un muzeu trebuie să-şi formeze publicul, „Şcoala de Sâmbătă“, destinată preşcolarilor şi elevilor din cursul primar, va funcţiona din nou în balconul închis cu geamuri de la etajul clădirii.