Pulsul crizei în cultura română

Ion Caramitru, directorul TNB, Paula Popoiu, directoare a Muzeului Satului, Laura Albulescu, redactorul-şef al Editurii ART, producătorul Daniel Mitulescu şi Mihaela Miron (Asociaţia din Pod) fac un portret-robot al efectului crizei în cultura română. Subvenţiile insignifian-te, scăderea autofinan-ţării, diminuarea cererii, reducerea de personal şi scăderea producţiei în sectorul cultural sunt principalele efecte negative ale crize

Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii a dat publicităţii luna trecută studiul „Efectele crizei asupra operatorilor culturali", realizat pe baza unei cercetări întreprinse în cazul firmelor şi operatorilor care funcţionează în mediul cultural din România - instituţii de spectacol, ONG-uri, edituri, muzee. Autorii studiului, coordonat de sociologul Liviu Chelcea, estimează că sectorul privat şi organizaţiile care nu beneficiază de fonduri publice resimt mai acut criza.

Potrivit documentului, criza economică începută la sfârşitul anului 2008 are efecte specifice asupra fiecărui subdomeniu din sfera culturii, dar există un număr semnificativ de efecte comune. Cele mai importante sunt scăderea autofinanţării, a granturilor şi a burselor, reducerea numărului de angajaţi şi colaboratori ai operatorilor culturali, diminuarea cererii de produse noi şi eliminarea proiectelor „riscante".

Pe de altă parte, criza impune căutarea inovaţiei, mai ales în ceea ce priveşte canalele de distribuţie. În privinţa soluţiilor,  participanţii la studiu indică frecvent Ministerul Culturii şi Patrimoniului Public, Ministerul Finanţelor Publice şi autorităţile locale.

Muncă neplătită, posturi blocate şi... cozi la bilete

În domeniul artelor spectacolului, efectul cel mai important al situaţiei economice problematice este bugetul redus alocat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Ion Caramitru, director al Teatrului Naţional din Bucureşti, a declarat pentru „Adevărul literar şi artistic" că aceasta este cea mai semnificativă urmare a recesiunii, ei adăugându‑i‑se „capacitatea aproape de zero de finanţare a programelor artistice naţionale şi internaţionale".

Actorul a precizat că instituţia este afectată şi de noua legislaţie, mai exact de legea care nu mai permite cumulul de funcţii, în speţă compatibilitatea dintre statutul de „angajat" şi „pensionar". Sub incidenţa legii au intrat, potrivit directorului TNB, 19 personalităţi ale teatrului. Două au rămas angajaţi (Adela Mărculescu şi Costel Constantin), iar celelalte 17 (printre care Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, George Motoi, Sanda Toma şi Carmen Stănescu) au ales să iasă la pensie. Soluţia impusă de legislaţie este păguboasă, a susţinut directorul TNB, fiindcă actorii pensionaţi sunt plătiţi acum la fiecare spectacol, suma astfel rezultată fiind de trei ori mai mare decât cea pe care o reprezenta salariul fix.

„De mai mult de un an", explică Ion Caramitru, „posturile sunt blocate prin hotărâre de guvern". Ca atare, TNB întâmpină dificultăţi fiindcă îi sunt indispensabile posturi care implică o calificare specială (butaforie, decor, costume, machiaj). La un număr de şapte posturi vacante, a explicat directorul instituţiei, autorităţile dau aprobare pentru ocuparea unui singur post.O altă consecinţă negativă decurge din noul sistem de salarizare, potrivit căruia  personalul angajat al TNB, care nu are un program fix de 8 opt ore de muncă pe zi, lucrând un număr mai mare de ore, precum şi în zilele de weekend, nu poate fi plătit suplimentar.

Ca atare, „cei mai buni vor să plece în sectorul privat, care este mai generos". În mod paradoxal, situaţia economică precară are şi un efect pozitiv, a precizat directorul TNB: numărul din ce în ce mai mare de spectatori. Iată un efect care impune două măsuri anticriză, în viziunea lui Ion Caramitru: în primul rând, spectacole „foarte bune, din ce în ce mai bune" şi, în al doilea rând, „o raportare în real a ceea ce înseamnă echilibrul matematic între subvenţie şi realităţi".

Frica păzeşte pepenii

Subfinanţarea de la stat a avut aceleaşi efecte negative şi în sectorul muzeal. Pe de o parte, asupra fondului de salarii, care s-a diminuat, prin pensionarea unor angajaţi şi din cauza interdicţiei de a angaja personal. Aceasta este situaţia şi la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti", a declarat Paula Popoiu, director al instituţiei, care a menţionat şi scăderea bugetului de investiţii necesar mai ales pentru dezvoltarea expoziţiei în aer liber, sector sud. În ceea ce priveşte măsurile anticriză, oficialul a explicat: „S-au înmulţit  acţiunile adresate publicului, au devenit mai atractive şi mai ritmice, s-au făcut eforturi pentru atragerea în muzeu a unor noi categorii de public. Valoarea biletului de intrare nu a fost crescută, în aşa fel încât în vremuri grele oamenii să-şi permită să viziteze muzeul nostru. Am căutat mai mulţi sponsori, astfel încât unele restaurări de monumente au fost făcute cu bani din sponsorizări". 

Situaţia de la acest muzeu confirmă existenţa, în mod paradoxal, a efectului benefic, adică a îmbunătăţirii calităţii. „Numărul de vizitatori a crescut", spune directoarea muzeului, enumerând cauzele care au dus la acest efect: „Am mărit numărul de activităţi rezervate publicului, am diversificat foarte mult oferta culturală, am oferit o piaţă de desfacere pentru produsele meşterilor populari autentici, am ridicat nivelul calitativ al programelor educative, al întâlnirilor, al târgurilor. În mod paradoxal, cu cât am ridicat mai sus ştacheta calităţii, cu atât a fost muzeul mai căutat. Se pare că oamenii s-au cam săturat de lipsa calităţii... Uneori, situaţiile de criză pot fi şi stimulante în ideea proverbului românesc «frica păzeşte pepenii»", subliniază Paula Popoiu.  

Comenzi mai puţine, promovare online

Proiectul de decorare a staţiei de metrou Piaţa Victoriei, derulat în cadrul programului „I Love Bucharest“, aprobat în 2008,  a demarat, dar nu s-a finalizat din lipsă de fonduri

Schimbările survenite şi pe piaţa de carte din România confirmă efectele constatate sau anticipate în studiul menţionat. Numeroase edituri din România au fost  nevoite să reducă personalul, să-şi adapteze linia editorială şi, de asemenea, să găsească noi mijloace de promovare. Relaţia dintre edituri şi librării s-a înrăutăţit, susţin editorii. În opinia Laurei Albulescu, redactor-şef la Editura ART,  situaţia arată astfel: „În cazul în care nu vorbim de faliment, librăriile care supravieţuiesc comandă mai puţine titluri, mai puţine exemplare dintr-un titlu, nu se grăbesc să declare stocurile şi, cu atât mai puţin, să efectueze plăţile.

Asta, în condiţiile în care lanţurile mari şi puternice au un rabat care se apropie de 50%". O soluţie ar putea fi, susţine editorul, solidarizarea „în mod real" a editurilor, „pentru a regla relaţiile cu librăriile într-un mod mai eficient." Promovarea de carte este puternic afectată de criză, efect confirmat şi de oficialul Editurii ART, care menţionează nevoia de adaptare la piaţă prin mijloacele permise de bugetul redus. Se întâmplă din ce în ce mai des ca editurile să nu-şi mai permită să-şi promoveze noutăţile în presa scrisă şi, prin urmare, să se reorienteze, cum constată şi studiul, spre mediul online.

Proiecte amânate şi voluntariat

Operatorii culturali din domeniul privat sunt profund afectaţi de scăderea fondurilor. Asociaţia din Pod, organizaţie privată, nu a reuşit să realizeze cele zece proiecte de intervenţii artistice de artă publică (decorarea staţiei de metrou Piaţa Victoriei şi semnalarea celor trei muzee din zonă) din programul „I love Bucharest", proiecte selectate public în decembrie 2008 şi programate să aibă loc în primăvara anului 2009, după cum susţine Mihaela Miron, reprezentanta ONG-ului. Cauzele au fost două: retragerea sponsorului principal şi insuficienţa fondurilor publice, limitate în 2009, aproape inexistente în 2010. Mihaela Miron a explicat şi cum stau lucrurile în privinţa personalului:

„Ne-am cam întors la condiţiile de acum cinci ani, adică la voluntariatul cu care am început aventura noastră «I Love Bucharest»." Efectul cel mai grav, a susţinut opinenta, este că „a trebuit să ne ajustăm agenda şi proiectele în lucru, să reducem iniţiativele, să ne închidem aripile, dacă vreţi." Mihaela Miron propune soluţii concrete: autofinanţarea, asumarea proiectelor riscante, recunoaşterea rolului culturii în dezvoltarea durabilă  şi integrarea ei în strategiile locale de dezvoltare durabilă, semnarea Agendei 21 („ca să începem să ne comparăm cu sau să ne raportăm la oraşe ca Praga, Barcelona, Paris, Lyon, Londra etc."). 

Cât priveşte soluţia mai puţin concretă, autorităţile o ştiu prea bine, dar numai teoretic: „Ne-ar ajuta mult, ne-ar ajuta pe toţi, din orice punct de vedere (economic, social, cultural etc.), dacă am începe să gândim mai mult şi mai des în perspectivă, nu doar la un nivel imediat", conchide Miron. Cât despre film, producătorul Daniel Mitulescu (Strada Film), subliniază că „nu atât ne-a afectat criza, cât faptul că până de curând Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) nu a avut Consiliu de Administraţie. Asta chiar păgubeşte producţia de film, datele neclare ale concursului nu lasă cineaştii să îşi facă o previziune sau un program de filmare. Criza face ca oamenii să circule mai puţin şi, în loc să plătească pentru excursii, preferă să meargă la cinema. Numărul de spectatori a crescut. Dar, pe de altă parte, lipsa banilor înseamnă, în producţie, reducerea bugetelor, a costurilor şi a surselor de finanţare", arată Mitulescu dublul tăiş al crizei. 

Cultură scrisă

Scăderea finanţării provenite din surse publice şi de la sponsori, scăderea vânzărilor cu 10%-30% şi reducerea de posturi (redactor, tehnoredactor şi personal auxiliar) sunt câteva dintre efectele crizei economice asupra culturii scrise în anul 2009. De altfel, autorii studiului apreciază că în acest domeniu primele semne ale perioadei critice s-au făcut simţite încă de la sfârşitul anului anterior.

Iar în 2009 piaţa editorială a fost afectată considerabil de creşterea costurilor pentru tipografie. Pentru intervalul următor, cercetarea estimează că editurile şi librăriile mai mici vor fi în pericol de a fi eliminate de pe piaţă sau absorbite de firmele mai mari. Potrivit studiului, editorii susţin că printre posibilele soluţii se numără accesarea de fonduri europene şi pachetele de oferte pentru cititori (două, trei sau patru cărţi la un anumit preţ). 

Muzică

Potrivit studiului, în domeniul muzical, reprezentanţii organismelor de gestiune colectivă au observat, începând cu 2009, întârzieri în colectarea drepturilor de autor. Acest fenomen este rezultatul problemelor cu lichidităţile, care duc la amânarea plăţilor. În ceea ce priveşte distribuţia, documentul estimează că efectele mai grave, precum închiderea unor puncte de vânzare, vor fi resimţite mai târziu. Lipsa lichidităţilor a determinat firmele din domeniu să diminueze bugetul alocat promovării şi să ia în considerare o soluţie ca dezvoltarea vânzării pe internet.

Efectele pozitive ale crizei economice ar fi, potrivit studiului, o anumită dinamizare a domeniului  şi reorientarea spre diferite nişe de consumatori. Dificultăţile majore din domeniu sunt cauzate de fenomenul pirateriei care continuă să provoace o scădere semnificativă a vânzărilor. 

Cinematografie

Cel mai pregnant efect al catastrofei bancare îl reprezintă scăderea vânzărilor, scăderea cererii de publicitate de către TV şi agenţii de publicitate. Potrivit specialiştilor, piaţa a scăzut mult în 2009 faţă de 2008, iar momentul declinului a fost identificat de aceştia în intervalul octombrie - noiembrie 2008. O altă schimbare înregistrată a fost afectarea resurselor umane prin reprofilare:

„Costumieri, tehnicieni, oameni care în zece ani s-au format cât de cât, acum, negăsindu-şi proiecte, pleacă, se reprofilează, ca să câştige bani. În Franţa există un sistem în care aceşti oameni care lucrează câteva luni pe an primesc bani de la stat, fiind astfel încurajaţi să practice meseriile alea", declara un producător de film. Şi fondurile de la Centrul Naţional al Cinematografiei, care provin din colectările de la posturile TV, au scăzut semnificativ. 

Artele spectacolului

Specialiştii din domeniu au identificat momentul de declanşare a crizei în luna august a anului 2008, când creşterea cotaţiei euro faţă de moneda naţională a determinat o creştere a cheltuielilor cu 5%-7%, conform cercetării. A crescut închirierea în dauna cumpărării de tehnică de spectacol. „În spaţiul teatral, criza va determina o apropiere a oamenilor de teatru, pentru că eu cred că biletul la spectacol e încă accesibil şi, poate, neavând bani de alte lucruri mergi către zona de teatru", declara un reprezentant al unei uniuni de profil.

Ca estimări ale efectelor crizei în domeniu, specialiştii menţionează o schimbare a traiectoriilor profesionale, în sensul că se aşteaptă ca unii profesionişti să se îndrepte către activităţi comerciale. MCPN a mai fost numit ca principal organism public care să se implice în elaborarea măsurilor de limitare a efectelor crizei. 

Artele vizuale

Unii reprezentanţi din domeniu percep efectele crizei într-o notă distinctă faţă de specialiştii din cele-lalte sectoare culturale, atestă studiul. Pentru cei din artele vizuale, problemele specifice sunt mai pregnante decât o anumită manifestare a crizei. Aceasta este văzută în mod dual, manifestarea ei putând să întrerupă nişte ritmuri care fie pot să înrăutăţească situaţia, fie pot să creeze alte deschideri.

Mai mult, ea este privită ca o oportunitate, pentru că oferă varianta unei alternative dacă publicul consumator se va îndrepta mai mult spre cultură, decât spre alte tipuri de consum. În ceea ce priveşte problemele care pot apărea din cauza crizei, acestea sunt în principal cele legate de nivelul finanţării, deoarece domeniul depinde de sponsorizări, iar dacă sponsorii vor fi afectaţi de criză, aceasta se va resimţi şi la nivelul activităţii sectorului. 

Verdictul specialistului

„Domeniile cele mai afectate de criză sunt artele vizu-ale şi artele spectacolelor", explică Liviu Chelcea, coordonatorul studiului. „În in-
dustria muzicală conţinutul creativ a fost redefinit, astfel încât raportul dintre gusturile mainstream şi gusturile de nişă să fie redefinite. Un reprezentant al unei case de producţii spune că «Vedem că vânzările au scăzut faţă de anul trecut [2009 faţă de 2008]. Luna februarie, ca şi martie sunt nişte luni oarecum moarte pentru noi, ne aşteptăm să fie aşa (...). Am simţit o scădere de 10-15%, dar pe mainstream. Pe nişă totul se menţine încă, nişele au scăzut foarte puţin. Am început să vindem mai mult muzică străină, au scăzut vânzările la muzica românească, din cauza influenţei interne-tului - e o globalizare (...). Se întâmplă asta de ceva timp, de câţiva ani: din cauza accesului mai uşor la informaţie, abonamentele la internet sunt ieftine.» 

În aceste condiţii, strategiile de adaptare depind mult şi de viziunea actorilor culturali. Acelaşi reprezentant al casei de producţie spunea că «Ne-am ales nişele pe care vrem să lucrăm, ne interesează mai mult producţia pentru cultură. Mainstreamul se schimbă de la o zi la alta şi nu cred că asta ne caracterizează acum pe noi. Alexandru Andrieş, Ada Milea etc... vor rămâne în conştiinţa publică. Vrem să facem lucruri care să dureze»", detaliază Chelcea despre sectorul muzical.

Cât despre cel mai grav impact al crizei, coordonatorul studiului îl rezumă astfel: „analiza răspunsurilor sugerează că patru din cinci respondenţi şi-au redus activitatea şi cifra de afaceri. În ceea ce priveşte finanţarea, un aspect comun este că mulţi actori culturali au fost confruntaţi cu reducerea sponsorizărilor. În aceste con­­­­diţii a crescut numărul celor care apelează la împrumuturi bancare. A scăzut, de asemenea, cantitatea de tehnică achiziţionată, intensificându-se închirierea sa. O altă tendinţă este reducerea numărului colaboratorilor".